Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).
Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație, a vorbit la REZOLVAT, primul proiect de jurnalism de soluții în educație, despre cum își pot adapta profesorii metodele de predare și de învățare la realitățile actuale. E nevoie de curaj, crede profesoara de matematică, iar schimbarea în sistemul de educație începe atunci când profesorii își pun întrebări legate de modul în care predau.
Antonia Pup, coordonator advocacy la Societatea Academică din România și fost președinte al Consiliului Național al Elevilor, a realizat pentru Școala 9 o analiză a articolelor din legea educației în vigoare care au fost modificate, cu toate că erau inițiative foarte bune. Alte articole n-au fost aplicate niciodată, cum este înființarea Bibliotecii Școlare Virtuale și a Platformei școlare de e-learning care ar fi fost extrem de utile în perioada școlii online.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
