50% designer grafic + 15% ilustratoare + 1/4 autoare de benzi desenate.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
Numele ei este pe buzele tuturor. Muzica ei răsună în toate colțurile lumii. Fanii îi recită versurile de mai bine de 15 ani. Mai nou, fac și analize pe text, cu dicționarul în față. Fanii români ai lui Taylor Swift și profesorii de limba engleză comentează versurile de pe albumul plin de arhaisme al artistei și vorbesc pentru Școala 9 despre influența culturală pe care o are asupra unei generații. Bonus, un glosar cu toți termenii pe care cântăreața i-a readus în actualitate, numai bun dacă te pregătești de Olimpiadă sau examenele Cambridge.
