Cine îi ascultă pe copii?

Cine îi ascultă pe copii?

De șapte ani, UNICEF duce copii la masa deciziilor. Timid, autoritățile publice încep să înțeleagă de ce contează vocea tinerilor.

16.11.2026

de Raluca Cristea

Înainte să citești următoarea propoziție, dezleagă-te la șireturi. Te-ai dezlegat? Bun, acum leagă-te la loc. Cum ai făcut asta?

Foto: UNICEF România/Adrian Holerga.

Legatul la șireturi era dificil când eram mici, dar prin exercițiu am automatizat acțiunea, adică nu ne mai gândim „cum mă leg la șireturi?”. Fac exercițiul ăsta și cei 18 copii din sală sub îndrumarea Biancăi Oanea, expertă media la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). Îi face astfel să înțeleagă, mai distractiv, ce e aceea „o automatizare a creierului”. Cam așa funcționează și biasurile cognitive, le mai explică, adică scurtăturile mentale pe care le folosim ca să luăm decizii rapide. E doar o mică parte din Întâlnirea Boardului Copiilor UNICEF. 

Timp de cinci zile, la început de toamnă, satul Cund a găzduit întâlnirea boardului. Satul a fost readus la viață de un cuplu de nemți, Jonas și Ulrike Schäfer, care s-au mutat aici în anii '90 și de atunci au restaurat șase case săsești. 

La recensământul din 2021, mai erau aici aproximativ 170 de locuitori. Însă în fiecare an, micul sat din Mureș atrage mai mulți turiști decât locuitori - câteva sute. 

Verde-fistic, roz pudrat, galben muștar, albastru aprins, tonuri pământii. Ce paletă Pantone ar ieși din casele săsești viu colorate de aici! Au fațade înalte la stradă și acoperișuri cu vârfuri teșite, iar unele dintre ele au dăltuit anul în care au fost construite în peretele dinspre uliță. 

1/5
1/5
2/5
2/5
3/5
3/5
4/5
4/5
5/5
5/5

În ele sunt cazați cei 18 tineri veniți până aici pentru sesiuni de public appearance (prezență publică, discurs în public n.r.), un workshop de media literacy și întâlnirea cu Anna Riatti, reprezentanta organizației UNICEF în România. 

După pandemie, copiii din board au adăugat pe agendă două subiecte: sănătatea mintală și schimbările climatice. Pentru întâlnirea din Cund, echipa UNICEF a prioritizat public appearance și media literacy, două subiecte care merg mână în mână „ca ei să aibă și cunoștințele să poată să identifice (dezinformările, n.r.), dar și la rândul lor să explice altora când se întorc în comunitate”, după cum explică Raluca Dinu, parte din echipa UNICEF. 

Un workshop de media literacy

Prima zi de toamnă a început cu o ploaie măruntă peste sat. Dar sala asta cu lemn oriunde te uiți te protejează de ea. Are grinzi masive, ferestre mari de-o parte și de alta și candelabre din plante uscate prinse în tavan. Vreo 20 de scaune albe sunt așezate în semicerc, cu fața spre ecranul de proiecție. Aici vor avea loc întâlnirile de grup și workshopurile.

Sala te protejează de ploaie, iar workshop-ul din ea își propune să te protejeze de dezinformări climatice. 

Bianca Oanea care îl susține a fost mai bine de 15 ani în presă. Acum scrie newsletter-ul News and Spice, care a strâns peste 7.000 de abonați. 

Iar în calitate de expertă media la CJI, o organizație non-guvernamentală activă de peste 31 de ani în protejarea democrației prin educație media, va petrece o zi în discuții cu copiii din Boardul UNICEF. 

Tinerii au între 14 și 18 ani. Pe rând, la invitația Biancăi, își spun numele, vârsta și un influencer pe care îl urmăresc.

Când vine vorba de câte ore de media consumă tinerii din cameră, din mărturiile anonime de pe post-it-uri, aflăm că variază de la una la opt. „În zilele productive trei ore, dar mai ascult și muzică sau caut ceva. În zilele proaste mult, 7-8 ore”, detaliază unul dintre ei pe un post-it verde. 

„Eu nu urmăresc neapărat un influencer. Pot să zic din presă, poate?”, spune Matei. Și apoi enumeră câteva publicații din presa mainstream și independentă: Gen, știri, Politică la minut, Snoop, Recorder, Euronews. Alții numesc influenceri de mâncare, skincare, makeup, fashion, sport.

Matei Lostun, care e un mare cititor de presă, are 18 ani și e elev la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj, pe un profil de teatru. A fost membru mai bine de trei ani în Boardul Copiilor al UNICEF România, apoi a devenit alumnus (alumni, sg.), o structură de reprezentare a copiilor și adolescenților. 

Numește experiența asta „una dintre cele mai formatoare din cariera adolescentină de până acum”, în contextul în care prima experiență de voluntariat a avut-o pe la începutul gimnaziului și de atunci au tot urmat altele. 

Cum ieși din bula urbană

O muncă de mediere face Boardul copiilor UNICEF și în România - între tineri, beneficiarii politicilor publice, și cei care fac politici publice, adică autorități. Ajută faptul că boardul e alcătuit, ca structură reprezentativă, „din copii foarte diverși”: ca medii de proveniență, vârste, interese, pasiuni, gen. 

Una dintre cele mai interesante oportunități pe care a avut-o Matei a fost în primul an ca membru, când a avut un interviu cu prim-ministrul României de la acel moment, Marcel Ciolacu. „Procesul de pregătire a fost o experiență interesantă. Sunt locuri în care nu ajung copiii și tinerii de obicei.”

După întâlnirile cu oameni din instituții și experiențele la care a avut acces prin board, a început să se întrebe de ce astfel de oportunități ajung mai ales la copiii din marile orașe.

În momentul în care ieșim din bula asta urbană de copii cu oportunități, cu niște bănuți de acasă și așa mai departe, ajungem în mediul rural în care vedem că școala de multe ori e opțională.

Așa a apărut Extraordinary Youth, un ONG coordonat de tineri, pe care l-a fondat împreună cu mai mulți colegi și prieteni. Echipa merge în școlile din mediul rural și organizează bootcampuri educaționale de cinci-șase ore, în care discută cu elevii despre schimbări climatice, democrație, administrație publică și drepturile copilului. Spune că apariția ONG-ului a fost „răspunsul lui” la problema pe care a identificat-o. 

„E o formă de a da înapoi în comunitate, cumva, să încercăm să luăm oportunitățile astea foarte frumoase, dar care rămân doar în urban, și să le ducem în mediile în care nu ajung.”

„Părea mai plauzibil că aș avea legături cu vreun partid politic sau cu «serviciile»”

Matei spune că implicarea civică a fost cea mai valoroasă formă de educație de care a avut parte, dar și una pentru care a fost „nevoit”, de multe ori, să se „justifice în fața școlii și a profesorilor”. 

Am întâlnit inclusiv situații în care părea mai plauzibil că aș avea legături cu vreun partid politic sau cu «serviciile» decât că un tânăr ar putea, din proprie inițiativă, să își dorească să schimbe ceva în societate. Cred că aici se reflectă și un paradox mai larg. Vorbim mult despre importanța participării tinerilor, dar nu suntem întotdeauna pregătiți să le acordăm încrederea și autonomia necesare pentru a se implica cu adevărat.

Crede că experiența lui, în care implicarea a fost privită adesea cu suspiciune, reflectă și o problemă a sistemului educațional: „școala așteaptă adesea ca elevul să se adapteze sistemului, fără să existe aceeași deschidere și în sens invers”. 

„Ne punem adesea speranțele de schimbare în generațiile tinere, dar uităm că inițiativa și responsabilitatea civică trebuie cultivate, nu doar așteptate. Nu putem pretinde că tinerii vor schimba societatea dacă instituțiile în care se formează nu le oferă spațiul și încrederea necesare pentru a începe să o facă.”

„Cum ne putem aștepta ca tinerii să schimbe societatea, dacă îi educăm să urmeze aceleași drumuri ca generațiile dinaintea lor?”, întreabă, retoric, Matei. 

Pledoarie pentru structuri mai incluzive

Crede că implicarea copiilor și a tinerilor în deciziile publice ar trebui să fie o practică a tuturor instituțiilor. Dă exemplul Consiliului Elevilor, o structură „importantă” de reprezentare, dar care funcționează „pe bază de alegeri” și care, în opinia lui, nu reușește să reflecte întocmai diversitatea elevilor.

„E un sistem bazat pe niște alegeri. E un concurs mai mult de popularitate”, spune el, pledând pentru structuri mai incluzive.

Între timp, modelul care promovează participarea copiilor la procesele decizionale a fost preluat de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP), alături de Platforma Tinerilor pentru Sustenabilitate și cu susținerea UNICEF pentru a înființa Consiliul Consultativ al Tinerilor privind Clima și Mediul (CCT-CM). Când Boardul era în Cund, Mureș, erau ultimele zile de înscrieri și aveau aproape 500 de aplicații primite de la tineri între 14 și 35 de ani. Cei 20 de tineri selectați ar urma să participe la procesul de luare al deciziilor privind politicile publice de mediu.

„M-aș bucura să văd toate ministerele făcând chestia asta”, mai adaugă tânărul care a aplicat și la consiliul pentru tineri creat de Ministerul Mediului. 

Boardul e „un context favorabil”

Karina are 17 ani, e elevă la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava și membră în Board de la mijlocul clasei a IX-a, adică de aproape doi ani. A fost primul lucru pe care l-a făcut ca voluntariat.

„Faptul că noi suntem selectați la diferite oportunități pe mine m-a ajutat foarte mult să-mi creionez personalitatea și direcția în care aș vrea să merg, pentru că au existat niște oameni care au reușit să mă sfătuiască și în aplicațiile și discuțiile cu mine, să vadă niște lucruri pe care poate nu le-aș fi văzut”, spune ea. 

Crede că Boardul Copiilor UNICEF e „un exemplu de bună practică” care ar putea ajuta „la formarea acestui reflex al societății românești de a implica copiii și tinerii”. E conștientă, însă, că oportunitatea de a fi parte dintr-un astfel de board e „un context favorabil”, nu au toți această șansă. 

Cum a apărut Boardul Copiilor UNICEF?

În urmă cu mai bine de șapte ani, în ianuarie 2019, erau selectați patru Ambasadori Juniori ai României la Uniunea Europeană. Ei puneau bazele Boardului Copiilor, ca un rezultat al colaborării între structuri din Ministerului Muncii şi Justiției Sociale, Ministerul Afacerilor Externe și UNICEF în România, în contextul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene.

Prin Board, UNICEF își propunea să promoveze la nivel european dreptul copiilor de a participa la deciziile care îi privesc. Însă promovau participarea copiilor la decizii „cu mulți ani înainte” de înființarea propriu-zisă. 

„Că făceam evenimente la Guvern, la Ministerul Muncii, la Parlament, tot timpul încercam să avem și vocile copiilor, mai ales din mediul rural, pentru că programele noastre în perioada respectivă erau focusate pe cele mai vulnerabile comunități”, explică Raluca Dinu, Ofițer de Parteneriate (Partnerships Officer) la UNICEF. 

Când au construit nucleul Boardului, în 2019, au ales două fete și doi băieți, și din rural și din urban, cam de aceleași vârste. Și l-au construit în parteneriat cu autoritățile pentru ca modelul să fie sustenabil. Copiii „au avut oportunitatea să vorbească în niște evenimente de nivel foarte înalt”, spune Raluca, și adaugă ca exemplu momentul în care România a avut primul copil care s-a adresat Consiliul de Miniștri ai Educației din Uniunea Europeană. 

Doar între 2022 și 2024, potrivit raportului UNICEF, membrii boardului au susținut discursuri în plenul Senatului, l-au intervievat pe Prim-Ministrul Marcel Ciolacu, au contribuit la dezvoltarea Raportului Copiilor privind implementarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului (CRC) în România și au moderat paneluri la Summitul Copiilor.

Mai multe organizații din România au preluat modelul de bună practică

„A fost un push din partea noastră care a fost urmat și de alte organizații neguvernamentale. World Vision, Salvați Copiii, Terre des Hommes au început să-și facă board-uri sau diverse consilii consultative ale copiilor.”

Erau însă conștienți că „nicio politică publică nu se întâmplă în șase luni de zile”, atât cât era mandatul președinției Consiliului Uniunii Europene. O politică publică, explică Despina Andrei, managerul de comunicare și strângere de fonduri al UNICEF România, „se întâmplă în câteva mandate, de regulă”, însă au sperat că „țările care urmează după noi să preia această inițiativă în așa fel încât participarea copiilor să se transforme într-o politică publică”.

„Ne-am dorit să pornim un bulgăre de zăpadă. Imediat după noi, cred că a fost Croația, peste două sau trei președinții s-a mers mai departe. Acum copiii au ajuns să fie ceruți (la evenimente, decizii, n.r.), adică s-a schimbat un pic perspectiva.” 

Așa a apărut legea care reglementează participarea copiilor

Politica publică „s-a întâmplat” la finalul lui 2024, când a fost adoptată Legea nr. 295, concepută pentru a reglementa participarea copiilor cu vârsta de cel puțin 14 ani în procesul decizional public.

„A fost multă deschidere din partea Ministerului Muncii, care de fapt era Ministerul Familiei pe vremea aia, când era doamna Intotero și cu președintele autorității. Ei au venit cu propunerea legislativă. Noi am sprijinit, adică am fost alături de ei în Parlament, am lucrat pe lege, pe legislație secundară”, își amintește Raluca Dinu. A fost, însă, „și meritul organizațiilor neguvernamentale” care au arătat „că se poate”. 

Acum mai e și procesul ăsta (ca autoritățile, n.r.) să internalizeze ce înseamnă participarea copiilor, că nu e doar să inviți un copil să vorbească. Copilul are nevoie de pregătire, e nevoie de un întreg mecanism în jurul lui ca să aibă încredere în el, să poată să vorbească la nivelul la care trebuie.
1/5
1/5
2/5
2/5
3/5
3/5
4/5
4/5
5/5
5/5

Avem șapte Consilii Consultative pentru tineri la nivel local

Tot pentru a susține participarea copiilor, UNICEF a lansat în 2021 și Inițiativa Localități Prietene ale Copiilor, prin care, printre altele, au susținut crearea de Consilii Consultative la nivel local. Au avut finanțare pentru trei municipii și două comune: Brașov, Bacău, Moinești, Corbasca și Colonești. 

Apoi două primării au zis că vor să implementeze inițiativa cu fonduri proprii, Primăria Generală a Municipiului București și Primăria Deva. „Cumva am ajuns să avem șapte consilii și ele au contribuit la vizibilitatea participării copiilor și la adoptarea legii. Și colegii noștri din UNICEF, de la nivel internațional, se uită la noi să preia modelul Boardului pe care l-am implementat”, spune Raluca Dinu. 

„Faptul că ai finanțare și ajuți un număr de cinci comunități pe fonduri norvegiene să facă un progres, este foarte bine. Dar faptul că alte comunități își exprimă dorința de a implementa și de a face o schimbare în comunitatea lor, pe fondul proprii, pe timpul lor, pe energia lor, pe dorința lor, asta mi se pare extraordinar”, adaugă Despina Andrei. 

„Decizii despre copii, fără copii”

Aproximativ 18% dintre tinerii din România spun că sunt interesați de politică și mai bine de jumătate consideră că interesele nu le sunt suficient reprezentate în politicile naționale. Peste 62% dintre ei cred că ar trebui să aibă mai multe oportunități de a-și exprima opiniile cu privire la chestiuni politice. Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele FES Youth Study 2024, realizat pe baza a peste 8.900 de interviuri cu tineri cu vârste între 14 și 29 de ani din 12 țări europene.

În plus, atunci când tinerii simt că interesele lor sunt mai bine reprezentate în politica națională, tendința este ca interesul lor pentru participarea politică să crească, mai arată același studiu. 

Legea care cere implicarea copiilor și tinerilor e o premieră și ar fi printre primele inițiative legislative de acest fel la nivel mondial, potrivit unui raport recent al Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

CRPE a analizat mecanismele de consultare și participare existente în orașele și municipiile din România. 237 de autorități publice locale (din totalul de 319) au răspuns solicitării CRPE formată din cinci întrebări, toate legate de implementarea Legii nr. 295.  

În România, cam una din zece administrații locale respondente a organizat cel puțin o întâlnire în care să asculte opiniile copiilor, potrivit raportului. O treime au dat bani pentru proiecte propuse de copii și tineri și aproximativ 12% au făcut consilii în care copiii și tinerii își pot spune părerea.

Municipiul Brașov, de pildă, a creat Consiliul Copiilor Brașoveni, cu 20 de copii membri și 10 copii supleanți (înlocuitori, n.r.) care din noiembrie 2025 și până în iunie 2026 a participat la 14 activități: ateliere de lucru și întâlniri cu autoritățile publice. 

Consultarea copiilor rămâne „insuficient implementată”, e una dintre concluziile raportului. Și chiar și atunci când autoritățile locale consultă copiii, nu e clar și ce întâmplă cu ideile lor exprimate, deoarece impactul nu e urmărit. 

Raluca Cristea

reporteră

Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.

CUVINTE-CHEIE

participarea copiilor politici publice boardul copiilor reprezentare solutii unicef