Învățător la 18 ani pentru 12 elevi la simultană

Într-o dimineață de septembrie, un tânăr de 18 ani, împliniți de jumate de an, pășea emoționat în sala de clasă în care avea să devină „domnu’”. Era pentru prima oară când Raul Pripon, proaspăt absolvent al profilului pedagogic al liceului din Abrud, intra, nu ca elev, ci ca învățător, într-o școală. Urma să predea în regim simultan celor 12 copii înscriși în cele cinci clase ale școlii primare din satul Valea Mică de lângă orașul minier Zlatna. 

De altfel, 10% din elevii de clase primară din România învață la simultan, majoritatea din rural, scrie Edupedu. Și din păcate, învățământul simultan e cam ultima stație în drumul spre închiderea unei școli în localitățile care se tot împuținează.

Valea Mică are doar 340 de locuitori strânși într-un mic paradis - Rezervația „Calcarele de la Valea Mică”. Pe o culme, două formațiuni calcaroase se ridică spre cer, una e numită „Degetul lui Dumnezeu”.  

„Am trecut de de multe ori pe lângă drumul care face la dreapta spre sat și mă întrebam unde duce”

Raul este singurul absolvent din 2024 al profilului pedagogic de la Liceul „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud care a promovat examenul de titularizare la absolvirea liceului. „Nu am fost niciodată pregătit direct pentru examenul de titularizare, am făcut multă practică și cam atât. Am făcut și doi ani online, în timpul pandemiei, deci a fost destul de dificil, dar titularizarea susținută imediat după Bac nu e imposibil de promovat”, spune el. 

În România, rata de promovare a examenului de titularizare este în scădere, în 2024, abia 42% din cei care l-au susținut, au și promovat. În 2023, a fost 48%. Candidații au nevoie de minimum nota 7 pentru a promova. 

Cu mama educatoare și planuri de mic să ajungă polițist, Raul spune că două lucruri au contribuit la alegerea clasei de liceu cu profil pedagogic din Abrud: sfatul mamei și pandemia care a simplificat foarte mult admiterea. După promovarea examenului de titularizare, Raul a fost repartizat la o școală de lângă Blaj la care însă nu s-au înscris suficienți copii.
„Am fost destul de speriat că rămân fără post. Așa am ajuns aici la Valea Mică. Am trecut de multe ori pe lângă drumul care face la dreapta spre sat, de la principal, și mă întrebam unde duce. Acum știu… După am aflat că a fost aici învățătoare 20 de ani doamna Adriana la care am făcut practică, elev fiind”, își amintește Raul. 

Acum este unul dintre cei mai puțin de 5% dintre profesori care au sub 25 de ani. Elevii care au făcut profilul pedagogic, care are un program susținut de practică la clasă în toți cei patru ani de liceu, pot intra în învățământ mai devreme. 

Raul face naveta 80 km zilnic pe drumul ce leagă satul natal Cărpiniș, comuna Roșia Montană, de școala unde predă. Cât despre salariu, un profesor debutant primește 3.700 de lei, la care se adaugă și spor pentru predarea la simultan. Raul, care predă la 4 clase, primește un plus la salariu de 15%. Tânărul spune că deocamdată îi ajung banii: „Problemele sistemului sunt de fond, nu mai sunt veniturile, neapărat.” 

Odată ajuns în clasa mare și luminoasă a micuței școli din Vale, tânărul învățător a început să pregătească clasa pentru elevi. „După ce am dat jos fulgii de nea din hârtie de pe tavan, rămași de la fostul învățător, a trebuit să iau totul de la zero când vine vorba de materiale didactice, așa că m-am apucat de cules frunzulițe, copăcei fără frunze etc.”, își amintește el zâmbind. 

„Eu nu am venit aici să mă joc”

În prima zi de școală din septembrie Raul a ajuns mai repede pentru a pregăti câte un mic cadou și un pliant pe fiecare bancă cu informații despre structura anului școlar. Îmbrăcat elegant și cu mari emoții, aștepta ora la care vor veni copiii. „Mă simțeam cumva inferior, credeam că voi fi primit ca un neștiutor.” Așa că, după ce a ajuns toată lumea, copii și părinți, Raul a ținut un mic discurs de bun venit, în care însă dorea să lase de înțeles că are intenții serioase legate de performanțele școlare: „Eu nu am venit aici să mă joc.” S-a așternut tăcerea. Copiii l-au privit speriați. „Vroiam să spun că nu vin să mă joc cu programa…”, râde astăzi Raul, amintindu-și momentul. Părinții l-au primit bine, însă. 

E o dimineață de primăvară în Valea Mică. Din cei 340 de locuitori, 11 se grăbesc la școala primară din sat. Doar Matteo lipsește, e răcit. La școala primară, străjuită de stânci de calcar, Raul Pripon îi așteaptă și îi conduce în bănci, în câteva minute încep orele de română pentru cei mici și de matematică pentru clasele a III-a și a IV-a. „Când lipsește Antonia, dintr-a I-a, lipsește toată clasa”, spune Raul râzând. Școala, deși are doar 12 copii la primară și 11 la grădiniță, este renovată, cu băi curate, clase mari, luminoase cu o bibliotecă cu cărți noi potrivite pentru vârstele elevilor. 

Metode finlandeze, la Valea Mică

„Programa e foarte rigidă, suntem destul de limitați în activități… Spre exemplu, în Finlanda, profesorii și cadrele didactice au libertatea să-și aleagă cum doresc să desfășoare activitatea. Dacă ai programa prea rigidă, copiii sunt tot mai obosiți și solicitați de informația multă, care nici nu e foarte bine structurată, așa nu mai vin cu drag la școală, ci vin de nevoie”, face o mică analiză Raul. 

Tânărul învățător mai crede că ar trebui toate cadrele didactice să predea după metode noi, moderne. Dă ca exemplu un exercițiu de stimulare a atenției, o situație în care arăți elevilor o imagine. Ulterior, în loc să le spui tu, ar trebui întâi să-i întrebi pe ei ce văd, ce cred și ce se întreabă despre acel obiect. O altă metodă finlandeză de structurare a orelor pe care mi-o amintește sunt pauzele cu durată proporțională cu cea a orelor de predare. 

„Nu cred că există suficient interes pentru a fi adaptat acest sistem la noi. În educație cred că este doar o foarte ușoară tendință de mai bine”, crede tânărul profesor. Dar știe că schimbarea ține și de el, așa că face propriile adaptări.
„Când am început anul școlar, primul lucru - am modificat orarul. Anul trecut făcea limba română toată lumea, matematică toată lumea și așa mai departe. Pentru a salva mult timp, am ales să le imprim bilețele cu informații importante copiilor, ca să nu mai stăm să scriem de mână, mai ales la clasa a III-a și a IV-a. Așa lucrăm un volum mai mare de exerciții, pentru că fiind cinci clase simultane, nu pot să mă ocup la fel de bine de fiecare. Acum facem diferit, clasele mici o materie, clasele mari alta”, explică Raul.  

Nu a fost pregătit la liceul pedagogic să predea simultan. Ar fi fost și dificil logistic. De obicei, liceele pedagogice au contracte cu alte școli apropiate din oraș unde elevii fac practica pedagogică, iar școlile care au clase la simultan sunt în mediul rural. În prezent, se discută ca profesorii care fac masteratul didactic să poată să facă practică în școli cât mai diverse, la oraș și la țară, poate chiar la simultan. 

După opt luni la catedră, Raul zice că se simte la locul potrivit. Îi place ce face și se bucură că s-a adaptat atât de bine. Se vede făcând asta și peste 20 de ani? „Cel mai probabil da. Poate chiar formând viitori învățători.”

Își adaptează pauzele

Orele încep cu Matematică la cls. a III-a și a IV-a, Comunicare în Limba Română la cls. I și a II-a și Matematică și Explorarea Mediului la clasa pregătitoare. Așa buburuzele se întâlnesc în aceeași clasă cu iepurilă și împreună află de venirea primăverii:

„Câte buburuze sunt în titlu?” „Iepurică a aflat de venirea primăverii de la cireș.” Natura pe care o văd pe geam se îmbină cu lecția din clasă. 

Pe cât de repede vin întrebările, pe atât de curioși sunt copiii. În școala din Valea Mică nu se aud telefoane, se aud întrebări curioase, foșnet de file, scrijelit de creioane și râsete.  

Clopoțelul nu sună, Raul hotărăște când e pauză în funcție de cum parcurge materia. La un moment dat, când copiii sunt lămuriți de cele predate și după o serie de exerciții la tabla electronică și cea cu cretă, în paralel, învățătorul anunță pauza. Nimeni nu pleacă din clasă decât pentru foarte scurt timp. Cei mici își potrivesc cu atenție o saltea lângă caloriferul cald, își aleg cu atenție câte o carte din bibliotecă și încep să citească. 

Curând soarele intră prin ferestrele mari și Raul îi însoțește pe copii în curte. E cald afară și jocurile cunoscute ale copilăriei se organizează în toată curtea școlii. 

„Nu fotografiați unde ne ascundem, este un loc secret” se aude în «De-a v-ați ascunselea», jocul în care s-au prins toate cele cinci clase. Curând se alătură și copiii de grădiniță atrași de jocurile și râsetele celor mari. 

Printre ei, supraveghindu-i de aproape, un tânăr își începe drumul ca învățător.