
Sunt Alexandra, sunt profă de franceză și am intrat în învățământ acum 16 ani, convinsă că o să schimb lumea. Mi s-a spus că este imposibil, că mă voi face mare și îmi va trece. Iată, m-am făcut mare, dar nu mi-a trecut. Astăzi cred că sala de clasă este o lume. Știu că nu voi produce schimbare pentru toate cele 30 de bănci din lumea mea mică, dar sunt sigură că voi schimba câteva dintre ele. Bancă cu bancă, de la mine și de la colegii mei, lumile astea mici din sala de clasă pot schimba lumea asta mare în care trăim.

Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.
1 din 4 adolescenți spune că s-a jucat cel puțin o dată la jocuri de noroc. Ar trebui ca minorii să nu poată face asta, e interzis de lege. Cine măsoară fenomenul și cine-l supraveghează?
Trăim vremuri critice, în care e necesar să (re)învățăm o multitudine de lucruri: să ne raportăm la resursele naturale într-un mod mai sustenabil, să ne reconciliem relația cu mediul înconjurător, să le înlesnim generațiilor tinere o conexiune mai profundă cu natura și să le sădim respectul pentru toate formele de viață existente.