
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

230 de elevi din toate colțurile țării au venit la București ca să experimenteze viața de student. Au locuit în cămine, au mers la cursuri la diferite facultăți, au fost în vizită la radio și la tribunal. La UB Summer University (UBSU), tabăra pentru viitorii studenți, elevii pot să vadă cum e un curs, au parte de orientare în carieră, dar gustă și puțin din distracțiile Capitalei.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Alex Moldovan susține ateliere de creativitate cu elevii din școli, dar cei mai mulți îl cunosc pentru că este autorul mai multor cărți îndrăgite pentru copii, cea mai cunoscută dintre ele fiind seria cu aventurile Olguței, o puștoaică buclucașă, care intră în tot felul de situații amuzante și periculoase.