
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Nouă adolescenți cinefili au participat în weekend la un workshop dedicat jurnalismului de film de la EducaTIFF, program din cadrul festivalului ce are loc zilele acestea la Cluj. Au fost trei ore în care au învățat de la profesorul Alexandru Ciocan ce să urmărească în filme, cum să se raporteze la ceea ce văd și, în final, cum să livreze o informație trecută prin filtrul critic. Școala 9 a vorbit cu adolescenții despre filmele în care aceștia evadează din realitatea uneori dificilă și cum i-a ajutat cinematografia să treacă peste izolarea din pandemie și grijile apărute odată cu greva din educație.
Sunt aproape 8700 de posturi vacante de director la nivel național. Pentru ele s-au înscris pe platforma pusă la dispoziție de Ministerul Educației doar puțin peste 9200 de profesori. Adică aproape omul și locul. Lidera de sindicat Cornelia Popa-Stavri a explicat care crede că sunt motivele pentru care cadrele didactice nu își doresc să participe la concurs. Gestionarea pandemiei în școli a trecut pregătirea pentru probele de concurs pe locul doi, crede aceasta.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?