
Absolventă de Jurnalism la FJSC din iunie 2024, actuală masterandă la aceeași facultate, specializare Jurnalism Tematic. Iubesc cărțile, în special cele romance și mai ales pe Taylor Swift și Freddie Mercury. Visez să am o carieră în jurnalism narativ pentru că eu cred că orice om merită să își spună povestea și să îi fie auzită vocea.

De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, tot mai mulți profesori ruși sunt amendați, forțați să-și dea demisia sau chiar arestați pentru că nu susțin propaganda pro-război din instituțiile de învățământ, scrie ziarul independent rusesc The Moscow Times. De cele mai multe ori, chiar elevii sunt cei care contribuie la persecutarea cadrelor didactice. Își înregistrează profesorii și apoi îi denunță autorităților. Este și cazul unei profesoare de limba engleză din republica rusă Bureatia, care a fost amendată cu 40.000 de ruble (618 dolari) după ce a susținut în fața elevilor un discurs plin de empatie față de ucraineni.
În ianuarie, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, la cererea Prefecturii, le-a solicitat școlilor să interzică întâlnirile cu elevii organizate de Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”. Motivul: aceste ONG-uri sunt „cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”. Am vorbit cu toți cei implicați și cu istorici ca să înțelegem care sunt pericolele atunci când astfel de entități ajung în fața elevilor. Am dat peste o lecție de istorie prețioasă care, culmea, nu prea se învață la școală.
Augustus Gloop din volumul „Charlie și Fabrica de Ciocolată” este descris drept „enorm” într-o nouă ediție. Aceasta se numără printre modificările făcute de editorii din Marea Britanie ai cărților lui Roald Dahl, în parteneriat cu o organizație care promovează incluziunea. „Matilda” și „Marele uriaș prietenos” sunt alte câteva povești pe care Dahl le-a scris cu zeci de ani în urmă și pe care le-au citit multe generații. Au existat numeroase reacții atât în presă, cât și pe rețelele sociale cu privire la această formă de „cenzură”, cum o numește, de pildă, scriitorul Salman Rushdie.