Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.
Am fost profesor supraveghetor la unul dintre liceele bune din Cluj. La noi nu s-au anulat lucrări, nici nu au fost eliminați candidați, dar am avut și noi aceeași problemă cu scrisul pe fiecare lucrare a titlului testării: „examenul de bacalaureat”. După o săptămână obositoare ca profesor supraveghetor am rămas cu întrebarea: de ce nu e tipărit direct pe foaie titlul examenului și cum ar putea fi cu adevărat combătută frauda?
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Care ar fi două lucruri pe care le-ai lua cu tine pe Marte? Un sistem de filtrare a apei? O carte, pe prietenul cel mai bun? Pe Matt Damon din filmul „The Martian”? Nu suntem în acest scenariu distopic, dar rămâne totuși o temă de reflecție la viața pe care am avea-o dacă Pământul ar deveni nelocuibil. Un joc de cărți creat de un profesor din Franța, ajuns între timp în peste 160 de țări, explică tocmai acest scenariu și arată cauzele și consecințele schimbărilor climatice.
