
Chiar dacă am încercat toată viața să fiu un fel de “jack of all trades”, mereu am avut un loc special în suflet pentru artă. Totul a plecat de la momentul în care, copil fiind, am început să desenez pe pereți, iar ai mei au început să deseneze cu mine, până am umplut toți pereții din casă cu flori și stele.
După studii în inginerie aerospațială, meditații date la matematică, 3 ani în organizarea unei convenții științifice, mereu am rămas cu gândul la artă, fie că era vorba de felicitări de Crăciun sau portretele prietenilor mei schițate pe fugă.

Pentru că dedicăm luna iunie ultimului clopoțel, am făcut echipă cu patru adolescenți în ultimul an de liceu, care își vor fotografia și intervieva prietenii de generație. Aceasta este ultima poveste din serie.
Pentru prima dată, în 15 februarie am sărbătorit Ziua Națională a Lecturii.
La ce este bună lectura? Cui prodest? întreabă unii. De ce trebuie să-i tâmpim pe copiii noștri cu texte pe care noi înșine le-am studiat? se întrebă alții. De ce trebuie să citim „Enigma Otiliei”? Sau „Ion”? întreabă unii elevi.
„Promit solemn că voi crea comunități pe baza energiei verzi pentru fiecare copil, din empatie și incluziune. O să lupt împreună cu următoarele generații atât pentru planetă, dar și ca fiecare copil să aibă un viitor sustenabil.” Acesta a fost jurământul pe care Boardul Copiilor UNICEF i-a pus pe participanții la Climate Change Summit să-l spună. Am vorbit cu ei despre cum vede generația noastră schimbările climatice și educația pentru mediu.