
Am 18 ani și sunt elev la Colegiul Național „Ion Neculce”. Îmi place să mă pun în pielea altor personaje (reale sau fictive). Sunt pasionat de științe politice și de limbi străine, de cărți și de călătoriile cu trenul.

Aproape 30 de mii de copii din România învață în școli speciale. Asta înseamnă că programa școlară este adaptată deficienței lor și că mulți dintre ei primesc asistența permanentă a profesorului, de apropierea lui fizică. Iulia Măndășescu este profesor psihopedagog la o școală pentru copii surzi din București și a povestit pentru Școala 9 care au fost provocările să le predea online copiilor care fie nu suportă masca pe față, fie au contraindicații de a sta în fața ecranelor.
Chiar dacă unii dintre profesorii școlii erau în grevă, școala din Valea Argovei și-a deschis porțile la final de mai pentru întreaga comunitate. Învățătoarea Lavinia Hendli a organizat, alături de elevii ei din clasa a IV-a, un eveniment de promovare a satului din Călărași care număra la ultimul recensământ doar 2.600 de locuitori. Fosta avocată a lăsat Bucureștiul ca să fie învățătoare în Valea Argovei, unde vrea să formeze viitori adulți cu drag de locurile natale și care poate nu-și vor mai căuta viitorul în alte zări.
Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.