Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
În Mărășești ajunge aproape tot ce a inventat statul român ca să țină copiii săraci în școală: bursă socială, microbuz, masă caldă. Doar că fiecare prag e așezat exact peste capul copiilor pentru care a fost proiectat.
Când a venit vorba să scriu un text despre un profesor model și despre altul contramodel din perioada mea de școlarizare, am început să-i iau la rând pe toți, să văd ce pot alege. Am trecut în revistă ciclul gimnazial, apoi ciclul liceal. Și pentru că mă aflam în dificultate, am stat pe gânduri căutând criterii: ce mă va determina să-l pun pe unul într-o tabără și pe celălalt în cealaltă?
„Când am ajuns acolo, am înțeles că omul din fața mea e acolo pentru mine, are un interes real ca mie să-mi fie bine, să înțeleg ce a zis, să mă simt confortabil la oră.” Un dialog cu pianistul Luca Rusu care s-a întors la București, după șase ani de studiu în Scoția.