
Am 16 ani și sunt elevă în clasa a X-a. Sunt curioasă, deschisă spre a învăța cât mai multe lucruri noi și mă pasionează cititul, scrierea creativă, desenul, fotografia și călătoriile. Îmi place să mă implic în activități de voluntariat, să îmi dezvolt cunoștințele despre jurnalism și industria media.
Sunt într-o perioadă continuă de acumulare de noi informații și experiențe, dar cred că e important și să dau mai departe ideile, aspirațiile și realitatea generației mele.

A jucat din clasa a noua până la final de liceu. Când a împlinit 18 ani, s-a autoexclus din locațiile fizice. A rămas pe online. Drumul spre eliberarea de păcănele a unui elev, cu victorii și recăderi.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
„Avem copii curioși, dar mai puțin motivați”. O spune profesorul universitar Dragoș Grigorescu, dar și multe alte cadre didactice din toată lumea. Asta și pentru că există mulți „vânători ai curiozității”, cum îi numește acesta - „expunerea la ecran, hipersocializarea”. Profesorul scrie o cercetare despre curiozitate și a explicat pentru Școala9 ce înseamnă să dirijezi curiozitatea copiilor în sala de clasă și cum poți regla necunoscutul pentru ei, astfel încât să faci din învățare un proces de descoperire.