
Am 16 ani și sunt elevă în clasa a X-a. Sunt curioasă, deschisă spre a învăța cât mai multe lucruri noi și mă pasionează cititul, scrierea creativă, desenul, fotografia și călătoriile. Îmi place să mă implic în activități de voluntariat, să îmi dezvolt cunoștințele despre jurnalism și industria media.
Sunt într-o perioadă continuă de acumulare de noi informații și experiențe, dar cred că e important și să dau mai departe ideile, aspirațiile și realitatea generației mele.

Elevii de clasa a 8-a au susținut la începutul lui februarie simularea pentru Evaluarea Națională, iar mâine, 23 februarie, se vor afișa rezultatele. Subiectele au stârnit diverse polemici, mai ales la matematică. A fost și prima oară când toate lucrările au fost corectate digitalizat. Lăsând detaliile organizatorice deoparte, sunt notele mici la simulare un motiv de demoralizare pentru elevi sau un prilej ca să se organizeze și să-și acopere lacunele în următoarele trei luni? Școala 9 a discutat cu șapte elevi ce au trecut în ultimii ani prin acest examen și care le dau colegilor lor mai mici speranță: examenul nu e un capăt de lume, dar necesită concentrare și pregătire.
Mai multe studii citate de The Conversation indică faptul că eliminarea scrisului de mână din școală – așa cum se petrece în Finlanda, unde nu se mai predau lecții de scriere și caligrafie – nu este o idee bună. Mințile noastre nu sunt pline de idei neînsuflețite. Trebuie să ținem cont de corpurile și de simțurile noastre pentru a explica fenomene care altfel sunt inexplicabile, mai arată cercetările.
Cine nu știe celebra și amuzanta, dar și trista poveste a omului leneș portretizat de Ion Creangă? Omul care era atât de leneș încât, atunci când o femeie bogată și miloasă vrea să-l scape de spânzurătoarea spre care-l duceau sătenii, refuză posmagii oferiți de aceasta, pentru că i se pare prea greu să și-i înmoaie singur. Cu adevărat, nu știm o parabolă mai elocventă pentru a ilustra ultima limită a lenei. Sau a delăsării. Grozavă povară!