
Sunt Alexandra, sunt profă de franceză și am intrat în învățământ acum 16 ani, convinsă că o să schimb lumea. Mi s-a spus că este imposibil, că mă voi face mare și îmi va trece. Iată, m-am făcut mare, dar nu mi-a trecut. Astăzi cred că sala de clasă este o lume. Știu că nu voi produce schimbare pentru toate cele 30 de bănci din lumea mea mică, dar sunt sigură că voi schimba câteva dintre ele. Bancă cu bancă, de la mine și de la colegii mei, lumile astea mici din sala de clasă pot schimba lumea asta mare în care trăim.

De ce matematica de la școală nu are legătură cu matematica aia faină, cu istorie și poezie, care să-ți aducă bucuria că înțelegi lucrurile? Asta s-a tot întrebat matematicianul James Tanton până când și-a dat seama cum să ducă la nivel global matematica aia făcută cu bucurie și entuziasm.
Vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți că într-o anumită situație v-ați purtat de nota 4? Sau de nota 8? Sau de nota 10, caz fericit? Poate ați mers la un interviu, aveați totul bine gândit, erați siguri sau sigure pe voi, dar după încheiere, v-ați spus: Doamne, ce prost m-am descurcat! Apoi, surpriză, rezultatul să fie pozitiv, mai presus decât așteptările voastre. Poate, din contră, ați avut o discuție cu cineva, pentru care v-ați pregătit emoțional. Aveați de clarificat niște lucruri care țineau de raportul dintre voi, raport care, cu siguranță, era o sumă de interacțiuni, un întreg de acumulări, în timp.
Corina Boțoroga este învățătoare la școala din localitatea Căianu din Cluj și predă prin metode ieșite din tipare. Elevii săi stabilesc democratic regulile de funcționare ale clasei, învață matematică prin jocuri și își măresc notele luând credite în „dojo”, un joc de stimulare a capacității de învățare. Trece toate lucrurile bune care se întâmplă la clasă și metodele pe care le folosește într-un jurnal online, astfel încât să fie sursă de inspirație și pentru alți profesori, iar elevii săi să se autodepășească permanent.