Părinții trebuie să învețe să se transforme o dată cu adolescenții lor, din sateliții care orbitau să le îndeplinească toate nevoile în „părinții-port” care le dau libertate și-i așteaptă întotdeauna să revină, să „încarce” și să „descarce”.
Am prezentat cazul unei grădinițe private din Moșnița Nouă, din Timiș, unde mai mulți părinții acuză personalul că îi lovea pe copii sau îi închideau într-o cameră întunecată drept pedeapsă. Aceștia au povestit și cât de greu le-a fost să detecteze de la copii de vârste atât de mici ce se întâmpla la grădiniță. Am vorbit cu psihoterapeuți despre cum poți să afli dacă copilul tău trece printr-un abuz și ce poți face ca educator și profesor atunci când ai un copil cu tulburări de comportament la clasă.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.