România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
Cristina Hermeziu, Marius Chivu, Lavinia Bălulescu, Irina-Roxana Georgescu și Alex Moldovan au povestit, pentru Școala 9, ce a însemnat pentru ei participarea la olimpiada de Limba și literatura română din viața lor de elevi, cum se pregăteau pentru concurs, dar și cum i-a ajutat mai târziu în carieră. La începutul săptămânii, Ministerul Educației a anunțat reluarea olimpiadelor după doi ani de pauză din cauza pandemiei și că vor actualiza lista și cu disciplinele care au fost omise inițial, printre care româna și istoria.
Două limbi străine, puține competențe digitale, cel puțin șașe materii fără vreo legătură între ele, un amestec forțat între științele tari și cele umaniste, fără vreo noimă, o singură probă de evaluare specifică profilului ales la liceu, la care elevii pot da cu ușurință ,,skip”: așa arată Bacalaureatul cu de toate prevăzut în noul proiect de lege pentru învățământul preuniversitar, aflat în prezent în consultare publică.