În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.
De Ziua Internațională a Literației, 8 septembrie, Maria Kovacs, de la Fundația Noi Orizonturi și Alina Răducanu, de la Teach for Romania, explică cât de complexă este această competență. Urmărind atent progresul a 275 de copii de clasa pregătitoare, expertele au putut vedea ce anume conduce la rezultate mai bune la copiii cu cele mai mari rămâneri în urmă: predare diferențiată, lucrul unu-la-unu după lecții, școli de vară și evaluare pentru intervenții cât mai bine țintite. Și nu e vorba doar de îmbunătățirea scrisului, cititului, înțelegerii, ci și despre creșterea stimei de sine, a încrederii și curajului celor mici.
Sistemul de învățământ ar trebui să îl ajute pe copil să facă ce-și dorește cu adevărat, crede Tudor Chirilă. Or, la acest capitol, România eșuează. Într-un interviu pentru Școala 9, solistul trupei Vama, care a vorbit mereu răspicat despre educație, pune în oglindă școala românească și sistemul finlandez de educație, unul dintre cele mai performante din lume. Țara noastră se centrează pe elite și greșește, mai spune artistul. Noi „suntem fericiți că dăm olimpici”, dar pe ceilalți îi lăsăm în urmă.