Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
Sute de mii de ucraineni sunt astăzi refugiați în propria țară. În Odesa, au ajuns mulți din orașele distruse de bombardamente, locuitorii s-au mobilizat ca să-i ajute cu alimente, haine și adăpost. Școala 9 a fost la un centru umanitar din Odesa, amenajat într-un fost liceu, unde zilnic vin câte 500 de oameni. Oksana ne-a fost ghid pe holurile pline de cutii, unde în urmă cu nouă luni se perindau elevi în pauză.
Școala 9 i-a întrebat pe elevi ce vor ei de la școală, cum ar trebui să arate examenele, ce și-ar dori să conțină programa și care sunt calitățile pe care le apreciază la profesorii lor. Astăzi, publicăm primele rezultate ale sondajului online, deschis timp de o lună: niște opinii sincere, necenzurate, ale actualelor generații de elevi, despre imaginea școlii ideale și îmbunătățirile pe care i le-ar aduce.