
artistă
creator și cercetător de artă vizuală, dar și mediator cultural și curator independent
„full-time” dedicată artei din 2005

Ce a vrut să spună autorul? Este o întrebare-clișeu la care rezonează oricine a fost sau este elev. Școala 9 intermediază, în seria de interviuri „Scriitori de manual”, întâlniri între cititorii noștri și autorii români ale căror texte se găsesc în cărțile școlare. Vrem să aflăm nu doar ce a vrut să spună autorul, ci mai ales cine este autorul sau autoarea. Săptămâna aceasta am vorbit cu Adina Popescu despre: viața ei de elevă; întâlnirile cu școlarii de astăzi, nedumeriți când văd o scriitoare fără rochie de seară și cum a trăit tranziția de la comunism la democrație în clasa a V-a. Adina Popescu deschide manualul de a VI-a al Editurii Art cu textul „Un păianjen care se crede Spiderman”, pe care l-a țesut special pentru el.
Filmulețe pe teme precum bullyingul, discriminarea și grija față de animale, traduse și în limbajul mimico-gestual, pot fi accesate gratuit de profesori și părinți. Proiectul aparține Asociației „EU ȘI LUMEA” care își dorește ca aceste pastile video de două minute să-i ajute pe copii să înțeleagă mai bine chestiuni complexe cu care se pot confrunta. Fosta prezentatoare TV Livia Dilă este cea care a adus conceptul folosit de ani buni în alte școli europene. Într-un interviu pentru Școala 9 aceasta explică de ce funcționează atât de bine pentru copii învățarea prin imagini sau clipuri video.
Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.