
artistă
creator și cercetător de artă vizuală, dar și mediator cultural și curator independent
„full-time” dedicată artei din 2005

Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.
Bullyingul este întâlnit în toate straturile societății și în toate domeniile. Eu îl văd la ordinea zilei la catedră. Am avut și am colegi care consideră drept normale comportamente de-a dreptul abuzive. Le-am împărțit după modelul agresor - victimă, în cinci categorii. Mă aștept să-mi reproșeze colegii: dar, elevii, ei sunt sfinți? Nici poveste, dar ar trebui să începem discuția de la adulții care le furnizează acestora modele. Așadar, despre non-modele vorbesc azi.
„Un oraș educat e un oraș în care poți vedea toate fețele cubului, nu doar o singură parte - nu doar un cinema sau doar o sală de concerte. Ai nevoie de tot ansamblul cultural”, crede George Apetroaie, fost membru al trupei de teatru Gong din Roman, Neamț. Școala 9 a stat de vorbă, în cadrul Festivalului Ideo Ideis de la Alexandria, și cu Cătălina Bostan, coordonatoarea trupei și cea care o finanțează din propriul buzunar, pentru a înțelege ce înseamnă să susții o trupă de teatru într-un oraș mic din Moldova, unde nu există teatru.