
artistă
creator și cercetător de artă vizuală, dar și mediator cultural și curator independent
„full-time” dedicată artei din 2005

Îmi amintesc cum a fost primul examen la care am participat în calitate de evaluator. De fapt nu era un examen, era un ditamai concurs de admitere la liceu, un liceu fără miză, în fond. Sau da, era o miză, cea a liceului, care trebuia să-și asigure clasele – cifra de școlarizare era generoasă.
Zbor spre Washington și e o minune. Odată pentru că, să fii la 10.682 de metri altitudine în cutia asta imensă, double decker, mi se pare excepțional, printre minunile omenirii. Parcurg în 14 ore de zbor un traseu pentru care doamnelor la 1.900 le lua o lună și zeci de cufere. Pentru mine a fost suficient un troler de 158 cm. Zbor spre America datorită programului Open World*, care tura asta duce jurnaliști români la instituții de prestigiu de presă din SUA. Ca experiența să fie și mai autentică, toți delegații locuiesc la familii americane acasă. Eu și Laura Popa, jurnalistă la Pressone, știm deja că ne vor găzdui John și Marylin Evrard, un fost avocat și o fostă doctoriță, în suburbiile din Chicago.
Copiii de azi nu mai au respect. Auzim asta des în ciocnirea veșnică dintre generații. Chiar așa să fie? Am pornit la drum să aflăm și i-am întrebat pe elevi și pe profesori dacă se simt respectați și ce înseamnă asta pentru ei. Respectul se simte în tonul vocii, în răbdare și în felul în care predă, ne-au răspuns. Pornim azi la drum cu primul episod despre respect.