
Este doctor în științe politice, mamă a doi copii adoptați, activează în sectorul neguvernamental din România de aproape 20 de ani, ocupând diverse poziții, și și-a început cariera profesională ca educatoare și mai apoi profesoară de limba engleză.

Avem astăzi la doi pași de noi un alt război, după 80 de ani de pace în Europa, timp în care abia am avut vreme să digerăm tot răul și tot întunericul venit din discriminare, xenofobie și antisemitism. Am citit jurnalele unor tinere evreice, victime ale unuia dintre cele mai cumplite episoade din istoria recentă - Holocaustul. Lecturi terifiante, dar necesare. A studia fenomenul Holocaustului înseamnă a explora poveștile mânate de curaj, speranță, reziliență pentru ca rasismul să devină un arhaism.
Unul a venit cu programul Domnul Trandafir, cu uniforme și narativa „fără propagandă LGBT”, altul spune că își dorește de la sistem elevi care „să distingă adevărul de fals” și reforma programei școlare. Ne-am uitat pe programele celor doi candidați care au intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale și am trecut prin declarațiile lor ca să vedem ce planuri au pentru sistemul de învățământ.
Expoziția „Time Lines: Raluca Popa” face o călătorie în timp, în școala anilor `90, prin intermediul lucrărilor de control pe care artista Raluca Popa le-a păstrat de atunci. În această expoziție este prezentată în premieră cea mai recentă lucrare a ei, „Works (Scale 1:2)”. Într-un interviu pentru Școala 9, artista vorbește despre educația de ieri și de azi și despre prejudecățile cu care se confruntă tinerii când aleg o carieră în artă.