Este doctor în științe politice, mamă a doi copii adoptați, activează în sectorul neguvernamental din România de aproape 20 de ani, ocupând diverse poziții, și și-a început cariera profesională ca educatoare și mai apoi profesoară de limba engleză.
Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
Un expert australian în educație care lucrează cu 40 de directori de școli din România spune că liderii ar trebui să-și fure unii altora ideile care ar funcționa și în curtea școlii lor.
Ce înseamnă „acasă” pentru părinții plecați și pentru copiii lor lăsați în urmă? Fenomenul migraţiei părinţilor se întâmplă peste tot în lume și specialiștii i-au remarcat și analizat efectele. Despărţirea de părinţi, prelungită pe diferite perioade de timp, generează efecte negative asupra dezvoltării copiilor, iar acestea sunt comparabile cu situaţiile în care părinţii divorţează. Psihoterapeutul Alina Ciupercovici și psihologul Călin H. Bârleanu de la Clinica Aliat din Suceava au realizat pentru Școala 9 o analiză a fenomenului, cu claritatea cu care se vede el din cabinetul de terapie.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.