
Este doctor în științe politice, mamă a doi copii adoptați, activează în sectorul neguvernamental din România de aproape 20 de ani, ocupând diverse poziții, și și-a început cariera profesională ca educatoare și mai apoi profesoară de limba engleză.

Ce a vrut să spună autorul? Este o întrebare-clișeu la care rezonează oricine a fost sau este elev. Școala 9 intermediază, în seria de interviuri „Scriitori de manual”, întâlniri între cititorii noștri și autorii români ale căror texte se găsesc în cărțile școlare. Vrem să aflăm nu doar ce a vrut să spună autorul, ci mai ales cine este autorul sau autoarea. Săptămâna aceasta am vorbit cu Adina Popescu despre: viața ei de elevă; întâlnirile cu școlarii de astăzi, nedumeriți când văd o scriitoare fără rochie de seară și cum a trăit tranziția de la comunism la democrație în clasa a V-a. Adina Popescu deschide manualul de a VI-a al Editurii Art cu textul „Un păianjen care se crede Spiderman”, pe care l-a țesut special pentru el.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
OP-ED. Patru elevi din București analizează proiectul de planuri-cadru pentru liceu. Ce și-ar dori să aibă în orar?