
Are 18 ani, e absolventă a Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza, membru în trupa de teatru Brainstorming şi iso400, ultimul laborator de fotografie analog pentru liceeni din ţară.

Când ești pasionat de interacțiunile cu oamenii, munca într-o cafenea nu înseamnă doar desene de spumă, ci și convorbiri care le fac clienților diminețile mai bune.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Născut în România, însă emigrat în Israel cu familia de la vârsta de doi ani, Andrei Marin a parcurs toate etapele educației sale preuniversitare, începând cu grădinița și până la liceu, acolo. S-a repatriat în 2020, iar acum este student la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Andrei ne-a povestit despre materiile pe care le-a studiat în Israel, despre structura examenelor, despre relația profesor-elev, dar și despre modul în care a reușit să își păstreze conștiința identității românești pe parcursul celor 20 de ani petrecuți departe de țară.