
Are 18 ani, e absolventă a Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza, membru în trupa de teatru Brainstorming şi iso400, ultimul laborator de fotografie analog pentru liceeni din ţară.

Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
A fi bogat reprezintă adesea un avantaj pentru a fi admis la o facultate de prestigiu din SUA, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Harvard. 1 din 6 studenți face parte 1% cele mai bogate familii din SUA. Așadar, aproape 17% dintre studenții colegiilor americane de top vin din familii de milionari, arată publicația The New York Times. De ce ridică acest lucru probleme de inechitate? Pentru că acestea sunt colegiile ai căror absolvenți ajung să aibă un cuvânt de spus în politica americană.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?