Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Mirela Niță Sandu a fondat, împreună cu partenera sa Ioana Belu, acum două decenii, o școală românească de weekend în inima Europei, la Bruxelles. Au astăzi zeci de elevi din familii de români sau mixte care vor să rămână în contact cu țara părinților lor și învață geografie, istorie, artă și tradiții. Elevii stau la ore fără telefonul mobil și învață după metodele școlii belgiene care nu încurajează concurența. „Aici, ideea nu este să-i depășești pe ceilalți, ci să-ți depășești propriile tale limite”, a povestit românca pentru Școala 9.
Am avut mai multe ore de religie în școală decât ore de psihologie sau de filosofie ori de logică. În liceu, mi s-a spus că am o gândire eretică. Am fost, multă vreme, un copil religios, dacă nu chiar habotnic. Religia învățată în școală a avut asupra mea un efect puternic: citind despre viețile unor sfinți, precum Sfânta Filofteia, scopul meu a devenit limpede: aveam să devin sfântă.
Imaginați-vă o cină cu profesori, parlamentari, lideri de sindicat, conducătoare de organizații studențești, activiste din societatea civilă, specialiști în drepturile elevilor și actrițe care dezbat condiția educației în România. Acesta este formatul piesei „Ce e de făcut? Efecte ale măsurilor de austeritate din educație”, sub coordonarea regizorilor Bobi Pricop și David Schwartz, din care publicăm un fragment.