Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Iată-ne în pragul unei mari dileme – cum luăm decizii responsabile și cum îi sprijinim pe copii să învețe să aleagă pentru sine când noi nu le vom mai fi alături? Este o grijă care ne urmărește discret și pe care o privim în ochi mai ales în momentele de răscruce.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
O profesoară de liceu povestește cum își convinge elevii că matematica e frumoasă și când tratează concepte abstracte, și când are aplicabilitate în lumea reală.