Școala online: Cum îți adaptezi predarea și te conectezi la elevi

E miercuri și ora de limba și literatura română începe la 11:15. Ușa clasei e un link către sesiunea video de pe platforma Meet de la Google. Clasa e construită din cadrane dreptunghiulare prin care pătrunzi în camerele participanților, iar fundalul sonor e compus din fâșâituri de microfon sau un câine care latră minute în șir în curtea cuiva. Profesoara Monica Halaszi își întâmpină elevii care se alătură apelului cu salutări entuziaste: „Hei! Ce mai faci? Ah, uite, a intrat și Rebeca. Bună dimineața!"

Halaszi are 51 de ani și e activă în sistemul educațional de 30 de ani, iar din 1996 predă la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița. Din 11 martie, când Ministerul Educației și Cercetării a anunțat închiderea tuturor instituțiilor de învățământ preuniversitar din cauza pandemiei generate de noul coronavirus, și-a transferat sălile de clasă în aplicații precum Google Classroom, Zoom sau Meet. Zilele acestea predă de acasă, de la biroul ei din mansardă, în spatele căruia sunt două biblioteci ticsite de cărți, iar printre ele stă pitit un urs maro de pluș.

Rând, pe rând, se conectează 12 elevi din clasa a VIII-a bilingv germană. Jumătate dintre colegi nu sunt online. Înainte de a începe lecția, după ce toată lumea se instalează în fața calculatoarelor, iar imaginile și sunetul capătă o uniformitate, profesoara îi întreabă ce mai fac zilele acestea și cum își petrec timpul acasă. O elevă spune că are mai mult timp de desenat, un altul zice că s-a apucat de citit Cireșarii, iar o altă elevă le zice amuzată că a fost creativă și i-a făcut pisicii o cușcă din umerașe și câteva cartoane. Pentru ora de română, elevii au avut de citit rezumatul operei O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale. Halaszi îi întreabă ce este scena, ce e actul și câte tipuri de texte există într-o operă dramatică. „O diviziune a textului dramatic; un act e alcătuit din mai multe scene; dialogul și notațiile autorului”, răspund succesiv elevii.

Acum patru ani, Halaszi a participat la un curs de Educație Media organizat de către Centrul pentru Jurnalism Independent, unde a descoperit instrumente și metode care au încurajat-o să-și imagineze lecțiile într-un mod diferit.

Pornind de la personajele lui Caragiale, profesoara construiește câteva paralele cu viața de zi cu zi a elevilor și îi duce din mediul literar în cel politic. „Ce e acela un prefect?”, întreabă ea. Un băiat îi răspunde imediat: „Reprezentantul guvernului în teritoriu”. Halaszi continuă: „Cine e ales de către oameni?”. Elevii răspund aleatoriu: primarul, președintele, consiliul județean. Se aude un „parlamentarii” șoptit nesigur. „Bine! Și cine sunt parlamentarii? Senatorii și deputații, da? Și Nae Cațavencu vrea să ajungă în Cameră, despre ce cameră credeți că e vorba, ce vrea să ajungă?”, întreabă profesoara. Elevii îi răspund unanim: „Deputat”. Halaszi încearcă pe cât posibil să împletească orele ei de limba și literatura română, de literatură universală și opționalul text și meta-text, cu diferite exerciții de educație civică și analiză media.

Discuția din clasa virtuală ajunge la relațiile amoroase dintre personajele piesei. „Deci ce încearcă să ne spună Caragiale? Că avem o problemă cu moralitatea personajelor. Ne-ar plăcea să fim conduși de oameni imorali în viața publică?”, îi provoacă profesoara. Un elev îi răspunde că viața privată a unui om public spune multe despre viața sa publică. Urmând viețile personajelor lui Caragiale, Halaszi mută iar unghiul conversației către rolul presei în societate. „De ce îi trebuie unui avocat un ziar? Ziarul e un mod de influențare? Cum credeți că ar trebui să fie presa?” „Ar trebui să fie neutră, să informeze.” „Presa de azi vi se pare neutră?” „Nu chiar, dar măcar e mai neutră decât ziarul lui Cațavencu.”

Lecția de limba și literatura română e alcătuită dintr-un amalgam de voci, uneori ciuntite, întrerupte și suprapuse de conexiuni slabe, foșnete de caiete, cărți deschise sau de microfoane atinse.

Doamna profesoară, vă întrerupeți. — La mine nu. — Nici la mine. — Mai ziceți că v-ați întrerupt. — Cum? — Notați. — Cum? — O scrisoare pierdută surprinde imoralitatea din viața privată și din viața publică a oamenilor politici din epocă.

Halaszi îi anunță că pentru data viitoare le va încărca pe Google Classroom linkul către piesa de teatru și le zice că, dacă școala ar fi fost deschisă, ar fi făcut un joc de roluri. Un elev o atenționează că a completat definiția textului dramatic în cerința de pe Google Classroom, iar profesoara îl asigură că-i va da feedback cât mai curând.

Înainte de a termina apelul video, Halaszi îi întreabă când ar prefera să se vadă și cum ar dori să-și structureze învățarea în următoarea perioadă. Elevii îi răspund că sunt disponibili oricând, mai puțin dimineața, doar că ar vrea să se vadă de minim două ori pe săptămână fiindcă o singură întâlnire li se pare prea puțin. În plus, recunosc că, deși le place noua libertate, le lipsește un pic atmosfera clasei, presiunea școlii și simt nevoia unui program. „Bun, în seara asta urc material, pe care vă rog să-l citiți când aveți timp, iar până marți, dacă reușiți să vă uitați și la piesă, ar fi foarte tare”, le spune ea înainte de a termina convorbirea.

Rutina zilnică a profesoarei Monica Halaszi nu s-a schimbat foarte mult din 11 martie. Continuă să se trezească la șapte dimineața, chiar dacă în anumite zile de școală i se părea chinuitor. Îi lipsește un pic tensiunea de a ajunge la școală la o anumită oră, dar reușește să fie fresh la ora opt și să se apuce de treabă. Spune că prima lecție pe care a ținut-o online, într-un apel video, a fost destul de obositoare fiindcă auzea fiecare zgomot, dar acum s-a obișnuit și a importat online o regulă de la clasă. Platforma Zoom are o opțiune care le permite elevilor să ridice mâna virtual pentru a anunța că vor să vorbească, astfel evită o îmbulzeală sonoră.

Pentru Halaszi, adaptarea învățării online a însemnat mai degrabă o perioadă de regândire a stilului ei de predare și a interacțiunii cu elevii, decât una de împrietenire cu lumea digitală. Folosește de mult tool-uri și aplicații, descoperite prin intermediul cursului de educație media oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent, ceea ce i-a permis să-și dezvolte un stil de predare care îmbină tabla cu telefonul.

Recent i-a provocat pe elevii de clasa a XI-a să încarce pe Padlet momente din viața lor din izolare; pe cei de a opta să facă proiecte foto sau video despre rutina lor zilnică de acasă pentru a-i ajuta să-și sintetizeze experiențele; s-a folosit de VideoAnt ca să facă o analiză a clipului Paraziții Jos cenzura, pentru clasa a IX-a, după ce au discutat despre libertatea de exprimare folosindu-se de articolul 30 din Constituția României, iar apoi de textul liric Hau, hau de Mircea Dinescu; iar prin Kahoot a creat quiz-uri pentru recapitularea și aprofundarea unor noțiuni.

Știe că digitalul nu poate substitui atmosfera clasei, relația directă dintre profesoară și elevi, și se folosește de această perioadă pentru a înțelege cum poate combina mai bine analogul cu digitalul. Să fie util și pentru ea, dar mai ales pentru elevi.

La provocarea de pe Facebook a unui coleg de breaslă s-a întrebat cum arată o zi din viața unui profesor din viitor: încarcă materiale didactice pe platforma Google Classroom, pe care ulterior le dezbate cu elevii în clasă, aceștia lucrează pe grupe și vorbesc între ei despre ceea ce au învățat, iar apoi văd unde mai au de insistat. Construiește lecții în Kahoot, dar nu cu scopul de a evalua elevii prin quiz-uri, ci pentru a se folosi de ele ca pretexte de învățare, iar apoi le explică unde și cum au greșit, „pentru că greșind învățăm de fapt”, spune Halaszi.

În primele zile după închiderea școlilor s-a folosit de Padlet și de Kahoot, apoi, la recomandarea unui coleg, a încercat platforma Edmodo, iar ulterior colegiul a adoptat licențele gratuite oferite de Google și au început să folosească Google Classroom. Recent, Halaszi și-a cumpărat un cont premium Zoom pentru a putea trece peste limita de 40 de minute a unei întâlniri online și a dezvolta o lecție mai complexă, fără presiunea timpului, dar și pentru a se bucura de diversitatea opțiunilor integrate.

Învățarea asta intermediată de platformele online este necesară pentru copiii de acum. Adică noi tot vorbim de niște copii născuți digital, dar marea parte a timpului am predat ca pentru copiii care s-au născut în aceeași lume în care ne-am născut noi. Am vrut întotdeauna să-i facem pe copiii să se adapteze școlii și n-am încercat decât într-un ritm lent să adaptăm școala copiilor.

Contextul actual o forțează să-și restructureze informațiile predate la clasă. Recunoaște că adesea era prea obosită, ocupată și prinsă cu diverse lucruri ca să mai aibă timp de reflecție, să vadă soluții. Ajunsese într-o rutină în care mergea la școală și știa foarte clar ce are de făcut, fără să se mai întrebe cum ar putea face lucrurile altfel.

„Găsirea altor variante mi-o permite utilizarea aplicațiilor. Aici nu mai mergi cu textul cu care mergeai la clasă, nu mai poți spune același lucru, trebuie să sintetizezi. Știi, așa cum în perioada asta multă lume are timp să-și facă curat în casă, așa am eu timp să facă curat printre conținuturile pe care le livrez elevilor.”

Patrick are 17 ani și e unul dintre elevii din clasa a XI-a a profesoarei. Spune că îi se pare cool să o vadă pe Halaszi încercând să facă lucrurile altfel, curiozitatea ei îi ațâță și motivează și pe ei. Deși el este elev și ea profesoară, o consideră o prietenă fiindcă se pune în pielea lor, a elevilor. „Efectiv ieșind din monotonia de școală, cumva unii profesori nu au o relație profesor-elev dezvoltată în afara materiei, trebuie să te pui un pic în pielea elevului să-l înțelegi puțin, profesorul îți este al doilea părinte și ar trebui să te susțină atât moral cât și psihologic.” Îl bucură implicarea profesoarei fiindcă simte că nu e pe cont propriu, ci mai are un aliat împreună cu care traversează această perioadă.

Chiar dacă unii profesori – ca Halaszi – sunt deja familiarizați cu platformele online, până la digitalizarea completă a învățării în România mai e cale lungă. Ministerul Educației încurajează predarea online prin aplicațiile educaționale gratuite din suita Google și Microsoft și oferirea de webinarii pentru profesori, la care se adaugă emisiunea TVR Teleșcoala, accesibilă și la televizor, și pe internet.

Potrivit unui studiu OECD, alte state au luat deja măsuri mai aplicate. Letonia pregătește profesorii pentru a înțelege instrumentele cu care trebuie să opereze și dezvoltă o metodologie de organizare a calendarului școlar și a examinării, Olanda asigură tehnologia necesară elevilor dezavantajați, iar Estonia organizează webinarii și pentru părinții ai căror copii învață online.

Școlile românești trec printr-o provocare de organizare și adaptare. La colegiul Liviu Rebreanu din Bistrița, cadrele didactice nu au reușit încă să se informeze reciproc despre activitățile lor, pentru a putea planifica un demers comun în perioada următoare.

Patrick spune că există foarte multă reținere față de mediul online la profesori. „Adică din toate cele 11 materii, avem doar 4 intrate pe platforme, restul au rămas încă în stare latentă, efectiv nu mai știm ce să facem. Comunicarea dintre profesor și elev nu prea există acum, doar în proporții destul de mici.” Colegul lui, Mihai, care o mai ajută pe profesoara Halaszi cu platforma Zoom, își imaginează un viitor apropiat în care școala va folosi platforma Adservio pentru digitalizarea catalogului, dar va încerca și Minecraft Education Edition pentru a diversifica metodele de învățare și a provoca elevii.

Halaszi spune că în prima săptămână era mai rigidă în ceea ce privește conținutul prezentat claselor virtuale, fiindcă o intimida teama de a fi judecată de alții, acum că lecțiile ei și materialele pregătite pot fi ușor accesibile public, dar apoi s-a relaxat. A observat că următoarea întâlnire pe Zoom, după ce a schimbat abordarea din prezentări, a fost mai vie, iar tinerii păreau mai implicați.

Profesoara a realizat că nevoia elevilor în perioada asta ține și de simpla interacțiune, de conexiune și că poate asta contează mult mai mult decât orice altceva.

Pe lângă activitățile școlare, le propune joaca. Lecția de limba și literatura română durează în medie 90 de minute, fiindcă crearea atmosferei în online poate fi mai complexă uneori decât la clasă. Lunea are două ore cu clasele de a XI-a, marțea îi vede pe cei de a VIII-a și a XII-a, iar joia pe cei din a VIII-a, și spune că îi ia cam două-trei zile să pregătească materialele pentru toți, dar îi face plăcere să se provoace, e o perioadă de descoperire și pentru ea.

„Am învățat că se poate și cred că devenim conștienți cum putem apela la aplicațiile astea în activitatea noastră de la clasă și cum armonizăm procesul de predare, învățare, examinare”, spune Halaszi. „E important ca după ce toate acestea vor fi istorie să nu rămână cumva istorie, „ci să ducă la resetarea sistemului.”

Fotografii: Arhiva personală

Abonează-te la Jurnal de pandemie – un newsletter zilnic DoR cu informații noi despre coronavirus, despre cum ni se schimbă viața în timpul pandemiei, cum putem rămâne conectați și cum găsim resurse pentru reziliență, compasiune și ajutor.