
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Din 2027, examenul de bacalaureat în România ar trebui să aibă o cu totul altă față, cu o probă comună pentru toți elevii din mai multe materii din trunchiul comun și alte patru probe: la două limbi de circulație internațională, una digitală și ultima facultativă, la o materie aleasă de candidat. Modificările au stârnit deja reacții aprinse în rândul profesorilor de la diferite discipline. Școala 9 vă prezintă, spre comparație, structura examenelor de bacalaureat în alte cinci țări europene: Franța, Germania, Italia, Spania și Finlanda.
OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.