
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Copiii dintr-o tabără de refugiați din Irak și-au dezvoltat competențe digitale, folosind doar telefonul, înainte ca toată planeta să treacă la învățarea online din cauza pandemiei. Anglia încearcă să găsească alte metode de testare a liceenilor pentru a înlocui examenele oficiale care au fost anulate de criza COVID. Australia nu are suficiente educatoare, iar psihologii din SUA avertizează că și adolescenții pot avea depresie sezonieră.
Bucureștiul a recăpătat repede aerul de dinainte de pandemie o dată cu începerea școlii: trafic, autobuze pline, oameni pe străzi. „Începem să intrăm în normalitate, eu cred că asta e cel mai important”, spune aproape euforic o mamă care și-a lăsat copilul în fața Școlii 179 din București. Este una din unitățile de învățământ care au organizat două schimburi pentru elevii din învățământul primar și cei de a opta. Și când și-au lăsat copiii la școală, s-au adunat ciorchine la poartă, până i-a alungat paznicul. Deschiderea școlii i-a făcut să uite de pandemie.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.