
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Ucraina a intrat în a doua săptămână de război și școlile și-au schimbat cu totul destinația. În Lviv, oraș încă sigur, din vest, instituțiile de învățământ adăpostesc refugiați care au fugit de bombardament sau organizează activități prin care profesorii, părinții și elevii își susțin armata. O mamă, profesoară de engleză, a povestit pentru Școala 9 cum au făcut plase de camuflaj și ce o ajută să reziste psihic. 1 milion dintre cei peste 40 de milioane de locuitori ai Ucrainei au trecut granița ca să scape de atacul Rusiei. Tanya va rămâne în țara natală cu soțul și cei doi copii.
În jur de 1.300 de studenți, veniți din alte orașe ale țării, rămân vara în campusul Grozăvești, unde sunt cele mai multe locuri de cazare pentru cei care învață în facultățile Universității din București. Rămân în Capitală în principal pentru că au mai multe șanse să găsească un job, spun ei - își doresc să fie independenți și să capete încă de-acum experiență în muncă. Unii dintre ei mărturisesc că s-ar plictisi pentru că în orașele mai mici în care locuiesc „poți bea cafea în trei locuri, nu e nimic dinamic”.
Bucureștiul a recăpătat repede aerul de dinainte de pandemie o dată cu începerea școlii: trafic, autobuze pline, oameni pe străzi. „Începem să intrăm în normalitate, eu cred că asta e cel mai important”, spune aproape euforic o mamă care și-a lăsat copilul în fața Școlii 179 din București. Este una din unitățile de învățământ care au organizat două schimburi pentru elevii din învățământul primar și cei de a opta. Și când și-au lăsat copiii la școală, s-au adunat ciorchine la poartă, până i-a alungat paznicul. Deschiderea școlii i-a făcut să uite de pandemie.