
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Cinci profesori de limba română explică modul în care mecanismul actual al probei de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română a Bacalaureatului a transformat examenul și predarea la clasă.
În 2020, de când a izbucnit pandemia, sute de români au revenit în localitatea suceveană Cajvana, după ce și-au trăit tinerețea în străinătate. Cajvana este un orășel bogat, clădit pe munca în Italia și Marea Britanie, care și-a câștigat în timp numele „Monaco de Bucovina”. 57 de elevi au fost înscriși în ultimul an la Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare” și au trebuit să se acomodeze la școala online și la un mod diferit de predare. Profesorii, indiferent de specialitate, au trebuit întâi să îi ajute să învețe limba părinților. Există un cuvânt pe care însă cu toții îl spun apăsat: în timpul interviurilor cu elevi, părinți și profesori a fost rostit de aproape 70 de ori cuvântul „acasă”.
Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”