
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Editorial. În fiecare an electoral, se reia aceeași lamentare: „tinerii nu vin la vot”. E o constatare aruncată superficial, fără să ne întrebăm cu adevărat de ce. De ce o generație crescută în democrație, conectată la lume și cu acces la informație, nu își exercită unul dintre cele mai fundamentale drepturi? Răspunsul nu e lipsa de interes, ci lipsa de context.
2020 va rămâne în memoria a generații întregi ca anul în care nu s-a mers la școală. Anul în care am înțeles mai mult cât înseamnă colegul de bancă, în care ni s-a făcut dor de zumzăiala din pauze și de alergatul pe holuri. 2020 este și anul în care am învățat cum să ne fim aproape de departe. Și mai ales, cât de important este să ne spălăm pe mâini. Dumitru Angelescu, Vlad Chirea și Eli Driu au adunat într-un fotoreportaj cum a arătat școala în 2020. Școala fără ziduri, școala de acasă, cu resurse puține și cu multă inimă. Cei trei fotojurnaliști au surprins cu talent lecțiile pe care ni le-a predat un an teribil de greu și la care am fost evaluați în fiecare zi.
Copiii trebuie să se simtă acceptați în sala de clasă. Asta nu se întâmplă când sunt segregați pe diferite criterii. Se întâmplă asta la clasa pregătitoare, dar și mai târziu, când se formează clasele a cincea, apoi la liceu când e stabilită componența claselor paralele. UNICEF lucrează împreună cu Ministerul Educației la o strategie care să combată segregarea de orice tip iar Luminița Costache, specialistă în educație, explică cum ajută școlile incluzive și de asemenea, oferă și un model de școală a părinților. Citiți mai jos ideile acesteia despre ce funcționează, în SOLUTION BOX de la REZOLVAT.