
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Nu se poate să nu fi auzit de Marina Abramović. Celebră pentru discursul estetic contondent, artista performativă și-a propus în 1974 să descopere cât de departe poate împinge limitele propriului corp într-un performance de șase ore intitulat „Rhythm 0”. Ce a făcut? Și-a provocat publicul să facă orice își dorește cu corpul ei, timp în care a stat nemișcată într-o galerie de artă.
Să faci punți între culturi foarte diferite înseamnă timp și înțelegere. Fără să judece, o mână de artiști din București au organizat timp de jumătate de an ateliere pentru adolescenți români și din Orientul Mijlociu și Apropiat.
După doi ani de la începutul pandemiei, a fost ridicată starea de alertă. Asta înseamnă că restricțiile nu mai sunt în vigoare. Ceea ce devenise noua normalitate, masca purtată la interior, ratele de incidență a îmbolnăvirii care dictau deschiderea școlilor, toate se vor transforma într-o ciudată amintire. Doar că școala românească dă semne că se va întoarce la aceleași metehne pe care le știam și analizam încă de dinaintea pandemiei. Tot în acești ani, autoritățile s-au angajat să ia mai multe măsuri pentru digitalizarea școlii, dar toate au rămas doar declarații.