
Idealistă în căutare, cu dor de teren, veșnic cu prea multe taburi și întrebări deschise.

Cum poate o companie privată să se implice în dezvoltarea învățământului profesional, mergând mai departe de interesele sale imediate.
Elevii evrei și români de la Liceul Laude-Reut din București învață despre antisemitism de la supraviețuitori și istorici la comemorarea anuală a Holocaustului, ținută online de data asta. După mesajele amenințătoare primite de actrița evreică Maia Morgenstern în martie, discuțiile despre antisemitism s-au întors în spațiul public. Yaleen Zosmer, elevă în clasa a X-a, spune că își asumă etnia și că nimeni nu poate fi vinovat pentru originile sale. Mulți oameni nu sunt conștienți de ce s-a întâmplat acum 80 de ani, ceea ce poate fi periculos, zice ea, și crede că informarea populației ar aduce schimbări.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.