De câteva luni întrebările elevilor, părinților, profesorilor și altor actori din educație despre cum se face școală în vreme de pandemie nu se mai opresc. Iar pragul de peste patru mii de cazuri noi de infectări din ultimele zile a venit cu mai multe incertitudini și frici. Am încercat să răspundem la ele prin intermediul unor experți în sănătate publică, educație și administrație locală. Pentru că, la intersecția dintre aceste domenii, se află soarta școlilor din România.
Legea educației are deja 11 ani. Despre o nouă reformă se discută însă încă din timpul primului mandat al președintelui Klaus Iohannis, adică din 2014. Nou ministrul al Educației, Ligia Deca, are ca plan exact acest lucru: implementarea proiectului „România Educată”. Școala 9 a discutat cu istoricul ieșean Ovidiu Buruiană, conferențiar universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, despre cele mai mari proiecte de reformare a învățământului național în România încă din 1859, de la formarea statului. Astfel, am aflat că avem și un istoric în a crea reforme incoerente sau de neaplicat și că schimbările reale s-au văzut, de fapt, în zeci de ani.
Laura Piroș este învățătoare de 27 de ani, iar de-a lungul carierei sale a ajuns la concluzia că a învăța nu înseamnă a memora ceva. Lecțiile ei nu seamănă una cu alta, fiecare este specială, prin jocurile pe care le crează împreună cu elevii ei. În toți acești ani a reușit să fie o sursă de inspirație, atât pentru copii de la clasă, cât și pentru ceilalți dascăli. Predă astăzi la Școala gimnazială nr. 6 „Iacob Mureșianu” din Brașov, unde vin să asiste la ore și învățători la început de drum.