
Este elevă în clasa a XI a la Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” din Negrești. Fotografiază și scrie pentru revista liceului - „Als Ob".

Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
În Nucșoara, Argeș, finalul verii a fost despre festivalul organizat de Asociația Casa Bună. Prima zi a fost dedicată copiilor din comună, iar următoarele două au găzduit activități din lumea rurală pentru invitați. Participanții la festival au putut să se plimbe cu căruța, să învețe să mulgă oile, să spargă lemne și să cosească, într-o ciocnire a realităților urban-rural. Banii din eveniment merg către programele asociației care susțin copiii să nu abandoneze școala.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.