
Este elevă în clasa a XI a la Liceul Tehnologic „Nicolae Iorga” din Negrești. Fotografiază și scrie pentru revista liceului - „Als Ob".

De teama pandemiei, profesorii de sport cer adeverințe medicale cu „apt sănătos” pentru toți elevii. Chiar dacă fac sportul online. Viorica Milea, un medic de familie din sectorul 6, spune că adeverințele sunt valabile doar la începerea unui nou ciclu școlar, adică pentru clasele I, a V-a și a IX-a. Cu toate astea, este asaltată cu cereri, acum mai mult decât în alți ani.
Inspectorul școlar pentru educației fizică, Laurențiu Oprea, spune că profesorul trebuie să fie asigurat în cazul unui accident: „Și când lucrează online fac efort fizic, că nu stau în fața calculatorului și se uită unii la alții.”
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.
Dacă ești tânăr și te-ai născut la sat, serviciile de sănătate mintală te costă bani, rușine și drumuri de zeci de kilometri până la cel mai apropiat psiholog. Mai puțin de 30% din consilieri școlari din România sunt la sat, iar pentru mai bine de jumătate dintre tinerii din mediul rural, acesta este singura formă de sprijin psihologic.