
Încă învață despre fotografie. Un optimist, curios și constant cu dor de ducă.

De la începutul crizei de sănătate au decedat de COVID aproape 35.000 de români. Nu se știe oficial câți dintre aceștia au fost profesori. Articolul de față este felul celor care i-au cunoscut pe mentorii dispăruți de a-i asigura: „Nu v-am uitat. Nu v-am uitat și fiecare pas pe care-l facem spre întoarcerea la o educație deplină vă include și pe voi”. Să-i prețuim pe ei ne ajută să realizăm mai bine ce importantă este școala.
Fiecare am făcut (credem noi) măcar o dată un set de analize medicale cu scopul de a ne evalua starea de sănătate. Acum, haideți să ne amintim cum am procedat. Am început să ne impunem, cu vreo două săptămâni înainte de controlul cu pricina, un stil de viață sănătos, am consumat mai puține grăsimi și glucide, am consumat legume și fructe, am mers pe jos cel puțin douăzeci de minute pe zi, pentru ca rezultatele analizelor să fie bune? Apoi, după ce analizele au revelat un indice glicemic sau nivel al colesterolului în parametri normali, am continuat cu modul de viață pre-analiză, nu? Știm, știm, răspunsul este negativ în ambele cazuri, fiindcă nu vrem să ne furăm singuri pălăria când vine vorba de sănătatea noastră. De ce însă, atunci când vine vorba de evaluarea nivelului de competențe al copiilor personali sau al elevilor noștri ne place să denaturăm rezultatele?
Augustus Gloop din volumul „Charlie și Fabrica de Ciocolată” este descris drept „enorm” într-o nouă ediție. Aceasta se numără printre modificările făcute de editorii din Marea Britanie ai cărților lui Roald Dahl, în parteneriat cu o organizație care promovează incluziunea. „Matilda” și „Marele uriaș prietenos” sunt alte câteva povești pe care Dahl le-a scris cu zeci de ani în urmă și pe care le-au citit multe generații. Au existat numeroase reacții atât în presă, cât și pe rețelele sociale cu privire la această formă de „cenzură”, cum o numește, de pildă, scriitorul Salman Rushdie.