
Sunt mama Victoriei de 9 ani și îmi place sa învățam una de la alta. Am terminat facultatea de biotehnologie și am mutat macazul către lumea pâinii. Am început ca autodidact și am continuat să mă specializez cu brutari profesioniști. Îmi place la nebunie ce fac și îmi place să îi învăț și pe ceilalți.

Doi părinți au semnalat mai multor instituții un caz în care un elev a fost transferat de la Liceul „Ita Wegman” la Colegiul German „Goethe” înainte de primul semestru al clasei a IX-a, chiar dacă avea o notă mai mică decât ultimul admis, așa cum cere legea.
Ministrul Monica Anisie a făcut o derogare de medie, cu toate că un astfel de transfer este legal doar dacă elevul întrunește trei condiții: nu se poate deplasa din motive medicale și școala care acceptă transferul este cea mai apropiată de casă, dacă are media mai mare decât cea a ultimului admis și se respectă numărul maxim de elevi dintr-o clasă. Ultimele două reguli nu se aplică însă la elevul transferat.
„Cazi, te ridici, până când îți iese”. Toți skaterii au auzit asta. Și freestylerii adaugă în repertoriul de replici „Muzica continuă”. Am stat de vorbă cu practicanți de freestyle skate din România ca să înțeleg ce presupune munca din spate, dar și ce înseamnă această comunitate care pune bazele unui sport cu rezultate internaționale.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.