
Sunt mama Victoriei de 9 ani și îmi place sa învățam una de la alta. Am terminat facultatea de biotehnologie și am mutat macazul către lumea pâinii. Am început ca autodidact și am continuat să mă specializez cu brutari profesioniști. Îmi place la nebunie ce fac și îmi place să îi învăț și pe ceilalți.

În jur de 50 de elevi își iau anual diplome de absolvire de profesională sau de liceu de la Liceul nr. 1 din Borcea, Călărași. Cu ele își găsesc repede un loc de muncă la fermele agricole care prosperă în zonă. Am mers în ultima săptămână de școală acolo să ne uităm, printr-o lupă diferită decât cea a rezultatelor la examenele naționale, la ce înseamnă performanță într-o școală cu profil agricol de la țară.
Avem astăzi la doi pași de noi un alt război, după 80 de ani de pace în Europa, timp în care abia am avut vreme să digerăm tot răul și tot întunericul venit din discriminare, xenofobie și antisemitism. Am citit jurnalele unor tinere evreice, victime ale unuia dintre cele mai cumplite episoade din istoria recentă - Holocaustul. Lecturi terifiante, dar necesare. A studia fenomenul Holocaustului înseamnă a explora poveștile mânate de curaj, speranță, reziliență pentru ca rasismul să devină un arhaism.
Mai multe studii citate de The Conversation indică faptul că eliminarea scrisului de mână din școală – așa cum se petrece în Finlanda, unde nu se mai predau lecții de scriere și caligrafie – nu este o idee bună. Mințile noastre nu sunt pline de idei neînsuflețite. Trebuie să ținem cont de corpurile și de simțurile noastre pentru a explica fenomene care altfel sunt inexplicabile, mai arată cercetările.