
Sunt mama Victoriei de 9 ani și îmi place sa învățam una de la alta. Am terminat facultatea de biotehnologie și am mutat macazul către lumea pâinii. Am început ca autodidact și am continuat să mă specializez cu brutari profesioniști. Îmi place la nebunie ce fac și îmi place să îi învăț și pe ceilalți.

Anul ăsta au susținut examenul de titularizare de trei ori mai mulți candidați decât posturi. Doar jumătate au luat media peste 7 necesară să prindă un contract pe perioadă nedeterminată. Concurență e mai ales pe catedrele umaniste, în timp ce la științe rămân locuri neocupate. Oricum, criza de profesori se simte nu doar în statistici, ci și în sălile unde candidații își primesc repartiția, după o procedură neschimbată de zeci de ani. Am fost în București la mai multe ședințe publice și am vorbit cu profesorii despre asta. Chiar și cei mai tineri dintre ei spun că „mai sunt multe lucruri de pus la punct până la a ne gândi cum ne titularizăm digital”.
La Iași, există doi profesori care au pariat că literatura poate sculpta generațiile pe care ni le dorim mâine. Doi profesori care cred că lectura poate să le deschidă adolescenților lumi importante și să-i treacă prin experiențe necesare cu care să poată naviga prin viață. Nicoleta și Emil Munteanu, fondatorii revistei Alecart și organizatorii întâlnirilor omonime din cadrul Festival Internațional de Literatură și Traducere - FILIT, cred că aceste evenimente extra școală „sunt mai importante decât olimpiadele”. Crede și sistemul educațional românesc același lucru?
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Cu siguranță cunoașteți această zicală, care identifică prin mesajul ei raportul dintre mască și chip, dintre aparență și esență, dintre fals și autenticitate. Masca, aparența, falsul au o strălucire mai intensă, mai curată, mai luminoasă decât chipul, esența, autenticitatea, care pot fi, uneori, la polul opus situate.