
Sunt mama Victoriei de 9 ani și îmi place sa învățam una de la alta. Am terminat facultatea de biotehnologie și am mutat macazul către lumea pâinii. Am început ca autodidact și am continuat să mă specializez cu brutari profesioniști. Îmi place la nebunie ce fac și îmi place să îi învăț și pe ceilalți.

„— De ce te-ai făcut profesoară?
— Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”
Vă amintiți? Așa începea articolul nostru apărut în 2 februarie 2022, cu un schimb de replici din serialul danez Rita, în care poate fi identificată lesne triada profesor-elev-părinți. O triadă esențială pentru orice sistem de învățământ, fiindcă cele trei elemente se află într-o relație de parteneriat, iar dacă parteneriatul se bazează pe încredere, cu atât mai bine.
România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
Liceele cu profil agricol din toată țara s-au trezit în această vară că linia de finanțare din PNRR dedicată lor a fost eliminată. Motivul: întârzieri în implementare pentru care nu erau ele vinovate. Cu clădiri din anii 1970, directorii se întreabă cum pot face învățământul agricol atractiv pentru generațiile de azi și așteaptă un răspuns clar de la instituțiile statului că se vor găsi bani și pentru ele.