
Designer de experiențe de învățare la Fundația Friends For Friends. Om de strategie și comunicare. Tată de băiat. Rareori scriitor.

Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
REZOLVAT. Cu 1 miliard de euro pus la bătaie din PNRR pentru dotarea laboratoare și cu diverse proiecte din sectorul ONG care au dotat școlile în ultimii ani, ne-am întrebat cât de mult contează asta în rezultatele elevilor. Ne-am uitat printre licitațiile publice să vedem ce achiziții au făcut școlile în ultimul an, dar am vorbit și cu specialiștii din proiectul Științescu, care de zece ani au lucrat cu profesori la firul ierbii pentru proiecte din domeniul STEM.
Într-o fostă fabrică de conserve și ciocolată din București, pe Lânăriei, cea mai joasă și deci inundabilă stradă din București e un teatru educațional care anul ăsta face 10 ani.