
Designer de experiențe de învățare la Fundația Friends For Friends. Om de strategie și comunicare. Tată de băiat. Rareori scriitor.

„Fiul meu de 13 ani a stat o zi întreagă de vorbă cu un alt copil din Ucraina. Îl auzeam întrebându-l pe acel băiat dacă îl poate ajuta cu ceva. Îi spunea că, dacă e nevoie, împarte camera cu el”, este doar una dintre poveștile împărtășite de o mamă pe un grup de Facebook. Școala9 a cules astfel de istorisiri și a stat de vorbă cu un psiholog și un profesor pentru a înțelege de ce e important să le vorbim celor mici despre război, dar și cum ar trebui să o facem fără a ascunde adevărul și fără să-i speriem.
Cu informații adaptate vârstei, răspunsuri sincere și corecte științific și fără să recurgă la amenințări, părinții și cadrele didactice pot evita panica și anxietatea pe care discuțiile despre epidemia de coronavirus le pot cauza copiilor.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.