
Designer de experiențe de învățare la Fundația Friends For Friends. Om de strategie și comunicare. Tată de băiat. Rareori scriitor.

Mai mulți elevi din Buzău au documentat întoarcerea la școală. Au vorbit cu colegii și cu profesorii, au analizat avantajele și dezavantajele școlii online și s-au scormonit în inimi ca să vadă ce simt când pășesc din nou în clasă. Au avut fluturi în stomac ca la prima întâlnire, le-a fost și teamă, dar s-au încărcat cu ghiozdane pline de speranță. Fiindcă lucrurile bune din școală, prieteniile și tot ce înseamnă liceul, cu notele, tezele și zarva sa le luminează credința că totul va fi bine. Anamaria Lupu, Claudia Damian, Andreea Cotună, Alexandra Elena Moldoveanu și Bianca Vasile au scris pentru Școala 9 impresiile primei zile din semestrul doi.
Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
„Transport”, „psiholog”, „inspectorat” sau „bullying” sunt cam singurele cuvinte pe care le-am înțeles într-un atelier de educație în limba ucraineană. Pot spune că am fost audientă, așa cum sunt și copiii refugiați la orele din școlile românești și am văzut cum se simte bariera lingvistică pentru ei. Aceasta este însă doar una dintre problemele cu care se confruntă zilnic. Le-au dezbătut pe toate într-un forum și apoi le-au prezentat autorităților.