Designer de experiențe de învățare la Fundația Friends For Friends. Om de strategie și comunicare. Tată de băiat. Rareori scriitor.
Cristina Andreescu a predat informatică și la trei licee diferite deodată, la zi și la seral, și își învață elevii să se depășească în fiecare zi.
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
Trei săptămâni de practică peste graniță i-a făcut pe mai mulți elevi de la singurul liceu din Vâlcea cu specializarea silvicultură să viseze la propria afacere, în condițiile în care verdele câștigă teren și în România, în curți, pe acoperișurile blocurilor și în clădirile de birouri. Aceeași experiență i-a ajutat să înțeleagă cum se pot folosi de tehnologie ca să creeze spații verzi. „Acum, ei văd un viitor în acest domeniu, le e mai clar ce implică”, spune Remus Răcășan, profesorul lor coordonator, alături de care au fost în Portugalia prin proiectul Erasmus +.