Zeci de mii de copii lasă locuri goale în bănci înainte să ajungă la liceu, cu fiecare generație. Sărăcia este principala cauză a abandonului școlar. Vorbim de copii care renunță sau sunt retrași de familii pentru că pur și simplu nu au bani de haine și rechizite, ori sunt obligați de context să aleagă munca în detrimentul școlii. Elevii de la sat sunt în cel mai mare risc. Astăzi, despre starea de fapt. În zilele ce urmează, discutăm în podcastul REZOLVAT cu specialiști și practicieni despre ce poate fi făcut pentru a-i ține pe copii în sistem, cu toate variantele pe masă și cu limitările lor.
Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează.
Ai plănuit măcar o dată cum ar fi să îți protejezi copilul de toate durerile și supărările pe care ți le poți imagina? I-ai ținut vreodată mâna cuibărită strâns în a ta, reasigurând-o cu pupici că totul va fi – trebuie să fie! – bine? Te cred. Eu mă surprind câteodată planificând ca un om de știință neînțeles, cu privirea încețoșată, într-o lume ce îi pare din ce în ce mai impredictibilă...
