Rafly (stânga), alături de alți colegi, în cadrul workshop-ului Masterclass de Jurnalism susținut de the Rațiu Forum din Turda
De la 20 de grade minimum la temperaturile cu minus de la Cluj
A fost o provocare în ultimii patru ani? Cu siguranță. Să studiezi „în străinătate” nu este niciodată atât de lin pe cât o fac să pară agențiile de educație. Au fost zile în care lucrurile au fost dificile. Dor de casă. Mi-era dor de prietenii, mâncarea, cultura și familia din orașul meu natal.
Și nu contează cât de bine te poți adapta la o nouă limbă, la o nouă țară sau la un nou mediu. Sau, cât de „extrovertit” ești. Atunci când trăiești într-un loc în care nimeni nu arată ca tine, nimeni nu vorbește aceeași limbă ca tine, nimeni nu-ți înțelege cultura sau mâncarea, este normal să te simți oarecum ca un „străin”.
Orașul meu natal este capitala unei țări relativ umede. Cea mai scăzută temperatură pe care am avut-o vreodată a fost probabil în jur de 20°C într-o noapte ploioasă. Așa că, atunci când am ajuns la Cluj, în luna decembrie a acelui an, a fost un dezastru. Nu eram, și încă nu sunt, obișnuit cu vremea, așa că mi-a luat luni de zile să mă adaptez la ea.
Nu este întotdeauna ușor nici în timpul cursurilor, mai ales pentru cineva ca mine, care trebuie să traducă totul în cap de fiecare dată când cineva spune ceva, pentru ca apoi să descopere că vorbește despre altceva deja când procesul de traducere este gata.
Aventura învățării limbii
Când am venit prima dată aici, am fost înscris la un curs intensiv de limba română cu alți studenți bursieri, alături de alte persoane care doreau să învețe limba română. Am avut colegi din Thailanda, Turcia, Siria, Siria, Iordania, Palestina, Maroc, Etiopia, Azerbaidjan și multe alte țări. Scopul nostru era să obținem certificatul B2 și, sperăm, să ne îmbunătățim vorbitul, ascultatul și scrisul pe măsură ce trece timpul.
Dar totuși, sosirea în 2020 a făcut totul mai greu. Cursurile erau online, așa că, deși eram capabil să înțeleg și să scriu, partea de practică nu a venit la fel de ușor. Așa că, atunci când am terminat cursul de limbă și am continuat la Jurnalism într-o clasă de peste 80 de români, a fost destul de greu să înțeleg lucrurile.
Mi se pare destul de greu să învăț limba română. Indoneziana și româna au rădăcini lingvistice diferite, la fel ca și alte limbi pe care le-am învățat în trecut, cum ar fi engleza și araba. În indoneziană, de exemplu, nu avem substantive masculine și feminine iar lista de diferențe continuă la nesfârșit.
M-am bazat foarte mult pe Google Translate & DeepL și este destul de complicat când vine vorba de examene, deoarece trebuie să le dau și în limba română. Trebuia să petrec cel puțin o treime din timpul alocat pentru a încerca să înțeleg despre ce este vorba în întrebare.
Cu toate acestea, consider că profesorii de aici sunt extrem de deschiși, cel puțin în cazul meu, pentru că îi cunosc pe unii duri și stricți. Aceștia au înțeles barierele lingvistice pe care le am și încearcă întotdeauna să facă tot posibilul să mă ajute. Și, în ciuda a tot, am reușit să trec examenele cu note bune și nu am avut nicio restanță până acum.
Un număr din ce în ce mai mare de participanți. Doar 85 au fost acceptați din 50.000 (!)
Când am venit prima dată aici, am fost împreună cu alți 4 bursieri din Indonezia, dar toți au studiat la Brașov. Eram 5 din cei 85 de studenți non-UE pe care MAE român îi invită în fiecare an să studieze gratuit.
Bursa în sine vrea să „promoveze cultura română în masă”, prin urmare ar fi trebuit să urmăm un curs pregătitor obligatoriu de un an de limba română înainte de a ne continua studiile. Este nevoie de o medie minimă de 7 pe tot parcursul anilor de liceu, care să corespundă sistemului de notare din România.
De la începutul programului anual de burse oferite de statul român cetățenilor extracomunitari prin Ministerul Afacerilor Externe, au fost acordate 288 de burse pentru studii de licență, 202 pentru studii de masterat și 10 pentru studii de doctorat, sunt datele pe care ni le-a furnizat Ministerul Afacerilor Externe.
Numărul de candidați crește semnificativ în fiecare an. Numai anul trecut, aproximativ 50.000 de candidați din țări non-UE au aplicat pentru această bursă prin intermediul portalului Study in Romania, față de cei puțin peste 950 de persoane la care am aplicat prima dată în 2020/2021, așa că mă consider unul dintre cei norocoși.
Adică 85 de aplicanți reușiți din 50.000 (!). Iată un tabel de comparație.
- Anul universitar 2020- 2021 - 959 de candidaturi
- Anul universitar 2021- 2022 - 4.593 de candidaturi
- Anul universitar 2022- 2023 - 44.733 de candidaturi
- Anul universitar 2023- 2024 - 50.858 de candidaturi
În anul universitar 2023-2024, de exemplu, bursierii selectați provin din 116 țări de pe 5 continente, un procent semnificativ de burse a fost acordat studenților din Africa Subsahariană (46,4%), urmat de Asia de Sud și de Est (11,8%), America de Sud (8,4%), America Centrală (7,8%), Caucaz și Asia Centrală (5,4%), Orientul Mijlociu și Golful (8,8%), Caraibe (4,6%), Africa de Nord (3,8%).
Bursa se adresează aproape tuturor studiilor, cu excepția medicinei, farmaciei și stomatologiei. Toți acești studenți studiază inginerie, informatică, administrarea afacerilor, agronomie, finanțe, economie, relații internaționale și studii europene, cinematografie și media, psihologie și multe altele în universități de top din întreaga țară.
În plus, există oportunități alternative de burse, cum ar fi Bursa Transilvania Academica (TAS) oferită de Universitatea Transilvania din Brașov, precum și o bursă similară oferită la 40 de persoane de către Ministerul Român al Antreprenoriatului și Turismului.
Cât de mult oferă guvernul român pentru o indemnizație lunară?
Acum, hai să vorbim despre bani. Bursa oferă o alocație lunară de 65 de euro (aproximativ 320 de lei) pentru studenții de la licență, 75 de euro (aproximativ 370 de lei) pentru masteranzi și 85 de euro (aproximativ 420 de lei) pentru doctoranzi.
Această sumă rămâne fixă, chiar dacă, anul trecut, guvernul a majorat sprijinul financiar pentru studenții români nativi și cei din Republica Moldova.
Bineînțeles, acest lucru adaugă un alt nivel la greutăți. Mulți dintre acești studenți bursieri din afara UE, inclusiv eu, trebuie să recurgă la locuri de muncă cu jumătate de normă pentru a se întreține financiar, deoarece nu ne este permis să ne asumăm roluri cu normă întreagă din cauza permisului de ședere.
Și, ca urmare, este o muncă dublă pe lângă bariera lingvistică și procesul de adaptare. Majoritatea studenților își găsesc locuri de muncă cu jumătate de normă în mall-uri, cafenele și în food court-uri. Salariul variază: pentru unele posturi se câștigă în jur de 1.500 de lei net pe lună.
Nu se știe cât cheltuie MAE în fiecare an pentru această bursă, nu am primit informația nici de la MAE, nici de la Ministerul Educației, dar putem estima. Costurile pentru cetățenii non-UE pentru a urma studii în orice țară europeană, inclusiv în România, sunt considerabil mai mari. Se estimează o sumă de 2.000 - 3.000 de euro (nu în lei!) în taxe de școlarizare anuale.
Am luat un exemplu de la universitatea mea. Pentru exact aceleași studii de jurnalism pe care îl urmez eu, un student din afara UE va trebui să plătească în jur de 1.980 de euro pe an, în timp ce prietenul său român sau din UE plătește în jur de 3.400 de lei (aprox. 680 de euro).
Un alt exemplu este Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor de la Universitatea Babeș-Bolyai. Este una dintre cele mai populare facultăți din cadrul universității. Un student care provine dintr-un stat membru al UE va trebui să plătească aproximativ 4100 de lei (aprox. 820 de euro) pentru un an universitar, în timp ce un student străin va trebui să plătească 3600 de euro pentru un an de studiu.
Pe lângă aceste taxe de școlarizare uriașe, studenții străini vor trebui, de asemenea, să obțină o viză de studii de lungă ședere, care costă 120 de euro. Această cifră nu include prețul biletelor de avion, chiriile apartamentelor care continuă să crească în fiecare an în căminele studențești și multe altele.
Nu e pentru cei slabi de inimă
De la Jakarta la Cluj-Napoca, de exemplu, a fost o călătorie lungă de 14 ore, cu un tranzit în Istanbul. Orice sumă sub 700 de euro pentru acest zbor este considerat ieftin pentru prețul său de piață.
A meritat? Tot ce pot spune este că nu este pentru cei slabi de inimă. Este nevoie de mult curaj. Avem de lucru dublu față de colegii noștri români, de la înțelegere lingvistică, financiară și chiar culturală. Sunt o persoană care crede că educația ar trebui să se extindă dincolo de granițele manualelor și ale sălilor de curs, iar împingându-mă prin toate granițele geografice & culturale aici, în România, aș putea ajung la cea mai bună versiune a mea.
Și, așa cum se spune, „o mare lină nu face niciodată un marinar bun”.
ENGLISH VERSION
„Romania invites hundreds of students from outside the EU to study here for free. I come from Indonesia and this is my experience”
It was 2020, an uncertain and chaotic time for almost everyone. My academic journey took an unexpected turn when I came across an announcement from the Romanian Embassy in Jakarta, Indonesia, about a full scholarship opportunity to study for free in Romania.
My name is Rafly and I am Indonesian. I'm a journalism undergraduate student at Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca, and I came here with exactly this scholarship a few years ago.
From 20 degrees minimum to the minus temperatures of Cluj
Has it been a challenge over the past four years? It certainly has. Studying "abroad" is never as smooth as education agencies make it seem. There have been days when things have been difficult. Homesick. I missed my hometown friends, food, culture and family.
And it doesn't matter how well you can adapt to a new language, a new country or a new environment. Or, how "outgoing" you are. When you live in a place where no one looks like you, no one speaks the same language as you, no one understands your culture or food, it's normal to feel somewhat like an "outsider".
My hometown is the capital of a relatively humid country. The lowest temperature I've ever had was probably around 20°C on a rainy night. So when I arrived in Cluj in December of that year, it was a disaster. I wasn't, and still am not, used to the weather, so it took me months to adjust to it.
It's not always easy during classes either, especially for someone like me, who has to translate everything in my head every time someone says something, only to discover that they're talking about something else already when the translation process is finished.
The adventure of language learning
When I first came here, I was enrolled in an intensive Romanian language course with other scholarship students, along with other people who wanted to learn Romanian. I had classmates from Thailand, Turkey, Syria, Jordan, Palestine, Morocco, Ethiopia, Azerbaijan and many other countries. Our goal was to get our B2 certificate and hopefully improve our speaking, listening and writing as time goes by.
But still, arriving in 2020 made everything harder. The courses were online, so although I was able to understand and write, the practice part didn't come as easily. So when I finished the language course and continued on to Journalism in a class of over 80 Romanians, it was quite hard to make sense of things.
I find it quite hard to learn Romanian. Indonesian and Romanian have different linguistic roots, just like other languages I have learned in the past, such as English and Arabic. In Indonesian, for example, we don't have masculine and feminine nouns and the list of differences goes on and on.
I relied heavily on Google Translate & DeepL and it's quite complicated when it comes to exams as I have to take them in Romanian as well. I had to spend at least a third of my allotted time trying to understand what the question was about.
However, I find the teachers here to be extremely open, at least in my case, because I know some tough and strict ones. They understand the language barriers I have and always try their best to help me. And despite everything, I managed to pass the exams with good marks and have not had any backlog so far.
A growing number of participants. Only 85 were accepted out of 50,000 (!)
When I first came here, I was with 4 other scholarship holders from Indonesia, but they all studied in Brasov. We were 5 of the 85 non-EU students that the Romanian MFA invites every year to study for free.
The scholarship itself wants to "promote Romanian culture in the masses", so we should have taken a compulsory one-year preparatory course in Romanian before continuing our studies. A minimum average of 7 is required throughout the high school years, which corresponds to the Romanian grading system.
Since the beginning of the annual scholarship programme offered by the Romanian state to non-EU citizens through the Ministry of Foreign Affairs, 288 scholarships have been awarded for undergraduate studies, 202 for master's studies and 10 for doctoral studies, according to data provided by the Ministry of Foreign Affairs.
The number of applicants increases significantly every year. Last year alone, around 50,000 applicants from non-EU countries applied for this scholarship through the Study in Romania portal, compared to just over 950 people we first applied to in 2020/2021, so I consider myself one of the lucky ones.
That's 85 successful applicants out of 50,000 (!). Here's a comparison table.
- Academic year 2020- 2021 - 959 applications
- Academic year 2021- 2022 - 4,593 applications
- Academic year 2022- 2023 - 44,733 applications
- Academic year 2023- 2024 - 50.858 applications
In the academic year 2023-2024, for example, the selected scholarship holders come from 116 countries on 5 continents, a significant percentage of scholarships were awarded to students from Sub-Saharan Africa (46.4%), followed by South and East Asia (11.8%), South America (8.4%), Central America (7.8%), Caucasus and Central Asia (5.4%), Middle East and Gulf (8.8%), Caribbean (4.6%), North Africa (3.8%).
The scholarship is open to almost all studies except medicine, pharmacy and dentistry. All these students are studying engineering, computer science, business administration, agronomy, finance, economics, international relations and European studies, film and media, psychology and more at top universities across the country.
In addition, there are alternative scholarship opportunities, such as the Transilvania Academica Scholarship (TAS) offered by the Transilvania University of Brasov, as well as a similar scholarship offered to 40 people by the Romanian Ministry of Entrepreneurship and Tourism.
How much does the Romanian government offer for a monthly stipend?
Now, let's talk about money. The scholarship offers a monthly allowance of 65 euros (about 320 lei) for undergraduate students, 75 euros (about 370 lei) for master's students and 85 euros (about 420 lei) for PhD students.
This amount remains fixed, even though last year the government increased financial support for native Romanian and Moldovan students.
Of course, this adds another layer to the hardship. Many of these non-EU scholarship students, including myself, have to resort to part-time jobs to support themselves financially, as we are not allowed to take on full-time roles because of the residence permit.
And as a result, it's double work on top of the language barrier and the adaptation process. Most students find part-time jobs in shopping malls, cafes and food courts. Salaries vary: some jobs earn around 1,500 lei net a month.
It is not known how much the MFA spends each year on this scholarship, we have not received the information from either the MFA or the Ministry of Education, but we can estimate. The costs for non-EU citizens to study in any European country, including Romania, are considerably higher. It is estimated that there are between 2,000 and 3,000 euros (not in lei!) in annual tuition fees.
I took an example from my university. For exactly the same journalism studies that I am studying, a non-EU student will have to pay around 1,980 euros per year, while his Romanian or EU friend pays around 3,400 lei (approx. 680 euros).
Another example is the Faculty of Economics and Business Management at Babeș-Bolyai University. It is one of the most popular faculties at the university. A student coming from an EU member state will have to pay about 4100 lei (approx. 820 euro) for one academic year, while a foreign student will have to pay 3600 euro for one year of study.
On top of these huge tuition fees, foreign students will also have to obtain a long-stay visa, which costs €120. This figure doesn't include airfares, apartment rents that continue to rise every year in student hostels and more.
Not for the faint-hearted
From Jakarta to Cluj-Napoca, for example, was a long 14-hour journey, with a transit in Istanbul. Anything under €700 for this flight is considered cheap for its market price.
Was it worth it? All I can say is that it is not for the faint of heart. It takes a lot of courage. We have double the work to do compared to our Romanian colleagues, from linguistic, financial and even cultural understanding. I'm a person who believes that education should extend beyond the borders of textbooks and classrooms, and by pushing myself across all geographical & cultural boundaries here in Romania, I might just reach the best version of myself.
And, as they say, "a smooth sea never makes a good sailor".
