Familia Popescu, care locuiește de șase ani în Suedia, de când fiul lor Andrei era în clasa zero, au povestit pentru Școala9, cum este sistemul de învățământ în țara care i-a adoptat. Obișnuiți cu fondul clasei, românilor nu le-a venit să creadă că totul este gratuit acolo și că toți copiii primesc o masă caldă. Nu le-a venit să creadă nici că există o școală fără teme, pentru care e mai important să-i învețe pe copii cum să stea la coadă sau să recicleze.
Elevii de la învățământul tehnologic ar putea să stea cinci ani la liceu în loc de patru, după cum arată una dintre propunerile de modificare a planurilor-cadru. Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație, atrage atenția că o astfel de măsură este în dezinteresul familiilor din care provin acești adolescenți, cele mai multe trăind în risc de sărăcie. Experta mai spune că variantele de planuri-cadru supuse dezbaterii publice de către Ministerul Educației sunt „o adaptare tristă“ a ceea ce învățau elevii la liceu în urmă cu 20 de ani.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).