O familie din Zalău vrea să meargă pe urmele unchiului mort în Al Doilea Război Mondial, în „marea încercuire de la Stalingrad”. Considerată una dintre cele mai sângeroase bătălii, armata română, în alianță cu Germania nazistă, a pierdut atunci zeci de mii de soldați. Înainte de tragedie, Vasile Har, un tânăr, de doar 24 de ani, fusese trimis să repună pe picioare o școală distrusă din satul Chisla-Salieva. Atunci localitatea se afla în Bucovina proaspăt alipită României, astăzi este în Ucraina. Scrisorile tânărului soldat absolvent al școlii de institutori sunt o pagină de istorie a unei comunități care încerca în vremuri grele să reinstaureze unclimat de normalitate și să-și readucă la școală copiii.
Elevii de la Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina, Călărași, unde sunt și clase de I-VIII, primesc sendvișuri și fructe, în loc de masă caldă, pentru că nu au cantină. Impactul programului e greu de măsurat, dar în ultimii ani a crescut numărul copiilor care vin la ore, spune directoarea Cristina Colțea. Asta datorită „mai multor proiecte”, nu doar pentru că beneficiază de pachet, subliniază ea. Am întrebat și Ministerul Educației despre rezultate, după 6 ani de pilotare a „Masei calde”, și am primit procente fără legătură cu programul.
Sunt învățătoare într-o zonă defavorizată din Săcele, Brașov și reușesc să fac un fel de școală la distanță, chiar dacă copiii nu au semnal la telefonul mobil. Lucrez cu două grupe de elevi: cu o parte online și cu o parte offline. Cu primii încerc zilnic să mă conectez pe Meet, dar de multe ori rămân singură pe platformă în mijlocul activității. Corectez temele pe whatsapp și tot acolo îi asigur pe copii și pe părinți că se descurcă minunat. Cu cei din offline mă văd în fiecare săptămână la școală pentru a-mi aduce ce au lucrat, astfel încât la final de săptămână am feedback de la fiecare copil din clasă.