Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la rata de angajare a elevilor și studenților cu vârste între 15 și 29 de ani, potrivit Eurostat. La capătul opus este Olanda, unde 70% dintre tineri lucrează și merg, în același timp, și la ore. Cercetările arată că tinerii care muncesc încă de pe băncile școlii învață să-și gestioneze mai eficient timpul și devin mai responsabili și mai motivați. Cu toate astea, peste 60% dintre tineri nu vor fi pregătiți pentru un loc de muncă, în 2030. Cum îi pot sprijini școlile?
Așa cum există laborator de fizică, chimie sau informatică, așa ar trebui să fie unul de literație în fiecare școală, crede Andrei Bărbos. Coordonatorul primului laborator de acest tip, înființat de Teach for Romania în Școala 161 din Capitală, a povestit pentru Școala9 ce a funcționat în lucrul cu copiii în primul an de la înființare și prin ce metode au reușit aceștia să recupereze decalajele în scris și citit. Iar asta e „o știință și o artă în același timp”.