Fiindcă nu i s-au echivalat studiile, un tânăr irakian a luat-o de jos în școala românească și, acum, când are 17 ani, a ajuns în clasa a cincea. Povestea ambiției lui de a răzbi, spusă pentru Școala 9, este parcursul, în oglindă, al copiilor români care merg, alături de părinți, spre Vest, în sisteme de educație care le dau o șansă mai bună de viață. Ne uităm la Hassan și ne vedem pe noi. Astăzi, primul episod.
În comunism, în atelierele de muncă incluse în programa școlară, băieții învățau de la un maistru să ascută scule la polizor sau să facă traforaj. Fetele, în schimb, învățau să coasă și să croșeteze. Acum, în școlile din Breaza, un oraș din Prahova cu aproape 15.000 de locuitori, elevii asamblează case în miniatură în cadrul unui opțional de arhitectură. Se întâmplă asta printr-un proiect al Asociației eematico, proiect care constă într-un mini-opţional de cultură arhitecturală, numit Kit de Arhitectură.
Profesorii spun că decizia nu mai este la ei, ci la părinți. Pe de altă parte, părinții spun că în lipsa unei standardizări a notării sunt diferențe foarte mari de la o școală la alta.