Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
Felul cum oamenii mari vorbesc cu bebelușii are aceleași caracteristici în 36 de limbi, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din York și Universitatea Aarhus, scrie Science Daily. „Limba bebelușilor” sau „discursul direcționat către copii”, cum mai este cunoscut, se referă la modul în care îngrijitorii vorbesc cu copiii mici și include, în general, un discurs acut, cu ritm lent și animat. Acesta a fost studiat timp de decenii pentru a înțelege de ce oamenii comunică în acest mod cu sugarii.
Literația este piatra de temelie pe care se construiește întregul proces de învățare. Ca părinți și educatori, înțelegerea semnificației literației și a rolurilor noastre în dezvoltarea acesteia este crucială. Să explorăm împreună, deci, ce implică literația, cum evoluează aceasta, care este rolul părinților și cum putem cultiva colaborarea între școală și părinți pentru binele copiilor.