Cine schimbă harta lumii? O problemă de geografie

Cine schimbă harta lumii? O problemă de geografie

Pe majoritatea reprezentărilor globului pământesc, Africa e reprezentată cam cât Groenlanda. De fapt, e de 14 ori mai mare. Dar asta urmează să se schimbe și îți explic de ce. 

20.11.2026

de Gabriel Dascălu

La șase ani, când abia învățam să citesc, stăteam întins pe o hartă politică a lumii pe care o aveam de la bunicul meu, încercând să înțeleg cât de mare este lumea. Era o hartă mare, pe care o întindeam pe podea și mă așezam pe ea. Țin minte că eram fascinat de două țări: Portugalia și China. Nu-mi amintesc o explicație. Recunosc că până în clasa a V-a, materia mea favorită a fost istoria, unul dintre motive fiind diversitatea de hărți din manualele de istorie. 

După clasa a VI-a, la insistențele profesorului meu de geografie din gimnaziu, căruia îi datorez cariera geografică, am început să particip la olimpiade și concursuri școlare și să câștig premii. Prin pregătiri suplimentare am aflat multe lucruri noi despre hărți, printre care și magia proiecțiilor cartografice.

Răsfoind diverse atlase și manuale, am remarcat că forma continentelor diferea de la o pagină la alta, deși toate redau aceeași planetă. Întotdeauna partea mea preferată la geografie au fost hărțile. Iubeam analiza și memorarea hărților. Eram deja olimpic național la geografie în clasele a VIII-a și a XII-a, era clar că drumul meu va continua la Facultatea de Geografie. Hărțile erau pasiunea mea, așa că mi-am propus să învăț tainele creării lor. Așa am ajuns să studiez la specializarea Cartografie din cadrul Universității din București. La facultate am învățat să transform coordonatele geografice dintr-o proiecție în alta și să creez hărți în mediul digital.

Proiecțiile cartografice sunt modele matematice prin care suprafața sferică a Pământului este transpusă pe o suprafață plană, 2D. Acestea se împart în trei mari categorii: cilindrice, conice și azimutale (care se referă la azimut, unghiul format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat, n.r.). Fiecare are avantaje specifice în funcție de scopul utilizării hărții.

Războiul hărților

În ultimele secole, cea mai populară a fost proiecția Mercator, folosită inclusiv de Google Maps (varianta Web Mercator - foto sus). Numele provine de la Gerardus Mercator, cartograful care a conceput acest model în secolul al XVI-lea, o inovație extrem de utilă navigatorilor vremii. De-a lungul timpului însă, proiecția a stârnit controverse din cauza modului în care deformează uscatul pe măsură ce ne apropiem de cei doi poli. Mai simplu spus, cu cât ne depărtăm de Ecuator, cu atât teritoriile sunt redate la o scară mai mare. Astfel, marginile superioară și inferioară ale hărții, corespunzătoare polilor, ajung să fie întinse cât Ecuatorul.

Principala controversă a fost legată însă de dimensiunea continentului african în raport cu Europa sau America de Nord. În proiecția Mercator, Africa pare să aibă o suprafață apropiată de cea a Groenlandei, deși în realitate este de 14 ori mai mare. Canada, SUA și întreaga Europă par uriașe în comparație cu continentul african. Astfel, a apărut ipoteza că această proiecție favoriza vizual marile imperii europene, făcându-le să pară mai impunătoare decât erau de fapt. 

Controversele au început să fie mai mediatizate în perioada postbelică, după decolonizarea Africii. Subiectul a depășit de multe ori granițele științei, mergând către domeniul politicii sau către cel al geopoliticii. 

În 2018, o echipă internațională de cartografi a pornit campania #CorrecttheMap care a ajuns la peste 13.000 de semnături. „Această distorsiune nu este doar o eroare cartografică, e și o narațiune greșită. Într-o lume în care între dimensiune și putere se pune semnul egal, să reprezinți greșit scala adevărată a Africii întărește preconcepții dăunătoare legate de semnificația sa geopolitică și economică”, menționa Mahmood Mandani, profesor ugandez de antropologie și științe politice și susținător al demersului.

Controversa nu e nouă, ci vine din anii ‘70-’80 și e numită „războiul hărților” de profesorul de geografie Mark Monmonier în cartea sa care analizează proiecția Mercador și istoria sa. Totuși, marele avantaj al modelului Mercador este conservarea unghiurilor și, implicit, a formei reale a uscatului. Dacă decupăm forma Africii de pe o hartă Mercator și o suprapunem peste imaginea reală văzută din spațiu, contururile se vor potrivi perfect.

Între timp statul african Togo a propus în cadrul O.N.U. adoptarea unei proiecții cartografice care să redea corect proporțiile suprafețelor terestre, un astfel de exemplu fiind modelul Equal Earth (foto sus). Aceasta păstrează ariile reale, Groenlanda apărând corect – de 14 ori mai mică decât Africa.

Totuși, ca orice compromis matematic de trecere de la 3D la 2D, Equal Earth are limitele sale: nu păstrează forma uscatului. Pe o astfel de hartă, Groenlanda pare ușor turtită, iar Africa ușor alungită.

Decizia O.N.U. are un caracter de recomandare și își propune să mute accentul dinspre păstrarea formei către redarea fidelă a suprafețelor reale. Adică, fiecare țară va decide cum își va reprezenta hărțile. Nu va însemna automat că elevii români vor învăța geografia de pe hărți care urmează modelul Equal Earth de mâine. 

Dincolo de știință, hărțile pot fi privite și ca lucrări de artă. Pe lângă rigoarea matematică, aspectul estetic va conta mereu. În perioadele medievală și modernă, hărțile erau pictate și reprezentau opere de artă, pe care le putem admira în prezent în palate, muzee sau colecții de artă. O hartă deosebită pe care am văzut-o acum câțiva ani este Mappa Mundi a lui Fra Mauro, în Muzeul Correr din Veneția. Mulți o consideră ca fiind cea mai importantă operă cartografică a perioadei istorice medievale. O altă hartă specială pentru mine este „Polonia et Hungaria Nuova Tavola” realizată de Giacomo Gastaldi, prima hartă pe care apare orașul Râmnicu-Vâlcea. Această hartă, de exemplu, a fost realizată în 1548 folosind o gravură din cupru, asemenea unei ștampile enorme, care permitea crearea unui număr mai mare de exemplare. 

Ce spun elevii

Pornind de la importanța hărților în artă, am dat elevilor mei un chestionar cu două întrebări pentru a afla părerea lor despre cele două tipuri de proiecții:

1. Ce proiecție cartografică redă într-un mod mai estetic/frumos uscatul terestru?

2. Ce considerați că este mai important să păstreze o hartă a lumii: forma sau suprafața relativă a uscatului?

Întâmplarea face ca acest chestionar să fie adresat elevilor de clasa a IX-a chiar în perioada predării lecțiilor din primul capitol, despre cartografie și reprezentări cartografice. Ceilalți elevi mai mari deja cunosc subiectul. La clasa a IX-a, este o provocare să explic elevilor modul în care suprafața curbă a Pământului este transpusă pe o suprafață plană. De obicei, utilizez filmulețe, aplicația TrueSizeOf, dar și globul geografic. În fiecare an dezbatem problema proiecției Mercator. De obicei, dezbaterea era între proiecția Mercator și proiecția Gall-Peters. Până acum, totuși, nu am cuantificat părerea lor cu privire la alegerea unei proiecții cartografice mai atractivă vizual, așa că am realizat acest mic studiu.

Dintre cei 150 de elevi de liceu care au răspuns, majoritatea au rezonat cu recomandarea O.N.U. Ei consideră că suprafața relativă a continentelor primează, iar proiecția Equal Earth este, vizual, mai atractivă.

Ca specialist cartograf, am preferat adesea proiecția Robinson (foto sus), care este destul de apropiată de Equal Earth. Evit, pe cât posibil, să folosesc proiecția Mercator dintr-un motiv foarte practic: deși teritorii uriașe precum Rusia sau Canada sunt mult mărite artificial, numărul de toponime (denumiri de așezări, râuri etc.) din aceste zone este mic, fiind regiuni slab populate.

Astfel, o hartă în proiecție Mercator se va alege cu spații goale masive, dezechilibrate vizual, lipsite de toponime sau de elemente de planimetrie detaliate.

Alegerea proiecției cartografice trebuie să țină cont în primul rând de scopul urmărit, de ceea ce trebuie să sublinieze materialul cartografic, dar și de aspectul vizual al acesteia. Hărțile pot fi și obiecte de artă, elemente care contribuie la estetica unei încăperi. Ca orice geograf, și eu am hărți pe pereți, una mai specială fiind un material de tip „stamp map”. Aceasta redă granițele tuturor statelor lumii, iar prin ștampile roșii se marchează locurile vizitate. Este o hartă pe care am primit-o cadou acum câțiva ani și de atunci o actualizez de fiecare dată când vizitez o nouă țară. Btw, folosește proiecția cilindrică Miller, apropiată de Mercator. 

E o hartă care îmi amintește că nu există o proiecție cartografică perfectă, doar moduri diferite de redare a uscatului terestru. Și că, până la urmă, modificarea proiecției Mercator în Equal Earth nu va reda alte uscaturi, ci va reda diferit același Pământ.

Gabriel Dascălu


Profesor de geografie la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, laureat Merito în anul 2025 și doctorand în domeniul geografiei. Sunt profesor de geografie din anul 2018, cu o experiență atât în mediul rural (județul Vâlcea), cât și în mediul urban (Râmnicu-Vâlcea și București).

CUVINTE-CHEIE

harta lumii mercador scala mercador harta lumii cu africa schimbarea hartilor