Dacă îți faci în weekend cumpărăturile la Profi în Timișoara, s-ar putea să o întâlnești pe Karina, iar peste câțiva ani, dacă ai o problemă medicală, tot ea s-ar putea să te trateze. Cum e posibil? Karina e studentă la Medicină, în anul al doilea acum, iar pentru a avea bani de buzunar, e angajată part time la Profi. După licență, se gândește serios să plece din țară să profeseze. I-ar plăcea gastroenterologia sau chirurgia.
Tot mai mulți tineri aplică la joburi
„Voiam să lucrez inițial doar o lună, să strâng niște bani pentru vară, iar ulterior luna aia s-a transformat în jumătate de an și tot așa”, povestește studenta care lucrează din clasa a X-a.
Numărul tinerilor care asemeni Karinei muncesc în paralel cu studiile crește, arată și datele platformei de locuri de muncă eJobs. Pandemia a schimbat ierarhia segmentelor de vârstă care își caută locuri de muncă, spune directorul de comunicare al platformei, Ana Călugaru: „Începând din 2020 încoace, am văzut o creștere semnificativă pe segmentul de vârstă 18-24 de ani, în ceea ce privește aplicările. Până în 2019, acest segmentul de vârstă, era un segment care aplica cel mai puțin. Începând din 2020, a trecut pe locul al doilea. Pe primul loc este segmentul 26-35, care a fost permanent cel mai activ”.
Pentru a face față programului de la facultate și jobului, Karina trebuie să-și compromită weekendurile. Lucrează câte opt ore sâmbăta și duminica, iar patru într-o altă zi din săptămână, când are timp.
„Nu merge să zic că am venit obosită, că am avut ore la facultate, nu-i pasă nimănui”
Totuși, spune că o bună organizare lasă loc pentru toate activitățile: „Ai timp de toate, atâta timp cât îți organizezi timpul”.
Karina, studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara
Karina nu crede că jobul i-a scăzut performanța academică. E de părere că le poate face pe toate căci „așa e personalitatea mea”. Totuși, povestește că a fost și în burnout. Chiar dacă are pauze între cursuri, nu poate ca în cele două ore să meargă la muncă. Nici acasă nu are timp să meargă, așa că stă în oraș cu colegii.
Profesorii nu știu că lucrează, n-a folosit asta niciodată ca pe o scuză. Colegii de muncă știu că e studentă: „Dacă zic că mi s-a întâmplat ceva și nu pot să ajung, e ok. Dar nu merge să zic că am venit obosită, că am avut ore la facultate, nu-i pasă nimănui”.
Deși stă cu părinții, adică nu plătește chirie, Karina spune că a ajuns să dea aproape 600 de lei numai pe cărți în primul an de facultate.
„Taxa e groaznic de mare”
Deși Karina e studentă pe un loc bugetat de stat, s-a gândit de multe ori la taxa care a ajuns să fie 8.200 de lei pe an pentru studenții la medicină generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. „Taxa e groaznic de mare. Eu din start am zis că n-am cum să plătesc taxa. E o sumă foarte mare. Acum dacă pic la taxă, aș plăti poate din ce am mai strâns eu lucrând”.
În vara lui 2023, studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” din Iași au protestat din cauza măririi taxei la 8.500 de lei pe an, potrivit Edupedu. Cea mai mare taxă din țară la facultățile de medicină e în capitală, unde aceasta ajunge la 15.000 de lei pe an pentru medicina generală și stomatologie. Echivalentul a aproape opt salarii minime sau chiria pe un an, dacă ne raportăm la un preț de 300 de euro pe lună.
La una dintre cafenelele din București, poți să dai peste Denisa. Este barista care îți desenează o inimioară din spuma de lapte și îți zâmbește pentru o zi bună. Și ea tot studentă, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.
„Am preferat să nu mai am eu timp liber deloc”
„Nu a fost neapărat o dorință de a mea, că puteam să stau și să mă concentrez doar pe facultate. Dar a fost nevoie, n-aveam de ales, n-aveam ce să fac”, povestește Denisa care s-a mutat din provincie, din Brăila, în București pentru facultate. Aici, stă cu sora ei: „Norocul meu a fost că am intrat la buget și n-a fost nevoie să plătesc taxa la facultate, dar pentru a trăi, pentru a mânca, era nevoie să fac ceva în sensul ăsta”.
„Am preferat să nu mai am eu timp liber deloc. Să-mi sacrific cumva tot timpul meu liber ca să mă pot duce la facultate și munci în același timp”, explică Denisa.
Din cauza oboselii acumulate, studenta de anul doi a avut și restanțe. Spune că „toată motivația mea nu se mai concentra doar pe facultate, ci se concentra și pe muncă pentru că trebuia să dau randamente în ambele părți. Aveam nevoie de ambele și în continuare am nevoie de ambele”.
Pentru un trai decent, Denisa crede că ar trebui să primească cel puțin 5.000 de lei net. „Din 2.000 de lei, sau cât e salariul minim pe care ți-l oferă aproape majoritatea locurilor de muncă, tu nu prea ai ce să faci. O chirie pentru o garsonieră e 1.500 de lei. Dacă tu iei 2.000 de lei pe lună, ce să-ți mai rămână?”.
„Eram mult prea obosită, voiam doar să stau acasă”
Chiar dacă mai avea timp liber și pentru alte activități, studenta se simțea extenuată: „Nu mai puteam, nu mai aveam eu energia să mai ies, să mai fac ceva, să merg undeva, pentru că era prea mult. Și dacă nu aveam muncă, eram mult prea obosită, voiam doar să stau acasă”.
Denisa s-a pregătit și pentru eventualitatea de a nu mai fi la un loc bugetat. „Mi-am pus deoparte. Am încercat pe cât am putut să fac asta. Dacă nu e suficient, îți dai seama că o să am nevoie de ajutor de la familie și așa mai departe”.
Când în joc intră supraviețuirea de zi cu zi, mulți tineri abandonează. Chiar jumătate, potrivit unui raport publicat acum doi ani: 48% dintre studenți abandonează facultatea. Dintre aceștia, 44% după primul an, arată Edupedu.
Sunt și mai mulți care nici nu iau studiile superioare în calcul. 6 din 10 absolvenți de liceu din medii dezavantajate nu se înscriu la facultate, ci merg spre piața muncii, îngrijorați de nivelul mare al prețurilor, de faptul că părinții nu îi pot susține în facultate sau că nu vor primi un loc în cămin și să închirieze ceva nu e o variantă pentru ei.
Cei care aleg calea facultății, nu se pot concentra doar pe cursuri, seminarii și să ia note bune în sesiune, ci și pe cum să îmbine toate astea cu un job. Cele mai căutate domenii în care aplică tinerii sunt retail, call center, servicii, IT, telecom, financiar bancar, turism, potrivit rapoartelor eJobs.
Ana Călugaru, Head of Communications eJobs
„Tinerii le văd ca bune portițe de a-și construi cariera, de a căpăta experiențe, de a face primii pași profesionali. În general, companiile din domeniile astea sunt companii foarte mari”, mai spune Ana Călugăru.
Universitățile ar putea angaja studenți
Ada Roseti, specialistă în științele educației și fondatoarea Games of Science, este de părere că studenții ar trebui să își găsească joburi chiar în interiorul universităților. „Există proiecte de cercetare plătite în care sunt angajați doctoranzi, uneori masteranzi. Poate e loc și pentru studenți la licență. Există joburi în institutele din cadrul universităților și în sistemele din cadrul universităților. Există biblioteci, există centre de studiu unde pot să fie angajați studenții ca să-și completeze veniturile. Ăsta e primul palier”.
Ada Roseti, care este și cadru didactic asociat la Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, dublează spusele studentelor cu privire la inflexibilitatea programului din facultăți: „Ce pot să spun este că în contextul unei crize economice în care ne aflăm și a unor situații economice complexe, așteptarea ca studenții să poată participa la toate orele și să nu aibă un job este o așteptare nerealistă”.
„Este o așteptare nerealistă pentru cei care oricum au niște beneficii venite din faptul că vin din familii mai înstărite, eventual din orașul în care studiază. Deci, din punctul de vedere al profesorilor, ideea că studenții nu ar trebui să aibă un job este o idee care este inerent discriminatorie”, mai adaugă Roseti.
Chiar dacă facultățile au stipulat în regulamente un număr minim de prezențe pentru studenți, profesorii își pot stabili propriile reguli, care, de obicei, sunt mai stricte. „Faptul că unii profesori sunt mai îngăduitori și alții mai puțin îngăduitori face ca lucrurile să fie foarte complicate”, explică Roseti.
„Din păcate, nu există niciun fel de susținere în afară de bursă”
Presiunea nu vine doar din partea școlii. Deși studenții aplică pe joburi entry level, adică fără experiență, ei nu concurează doar cu alți studenți, ci și cu oameni mai multă experiență decât ei: „Poate fi un job de operator call center de nivel entry level, dar pentru job-urile astea poate aplica și cineva care are 40 de ani, să spunem. Pe de altă parte, tinerii cu vârsta între 18 și 24 de ani nu prea pot aplica pe alte job-uri, decât entry-level, căci vârsta nu le permite să fi acumulat experiență mai multă”, explică directoarea de comunicare a platformei de joburi.
Cine găsește un loc de muncă totuși, la terminarea facultății are un avantaj, iar în ultimii ani tot mai mulți fac asta: „Tinerii așteptau să termine facultatea, să termină masterul și abia apoi se angajau. Iar astea îi dezavantaja destul de mult în față din punctul de vedere al carierei, pentru că ajungeau să se angajeze la 23 de ani. Dacă te angajezi de la 18-19 ani, la 23 de ani ai 4-5 ani de experiență în spate. Și nu mai ești considerat chiar entry-level”.
Acest beneficiu însă, după cum au povestit și cele două studente, vine mai mult din necesitate. „Din păcate, nu există niciun fel de susținere în afară de bursă care nu este, evident, suficientă pentru a putea ține un tânăr care nu este în orașul în care locuiește cu părinții să îl poată ajuta să subziste în mod eficient”, crede și Roseti.
Ada Roseti, cadru didactic asociat și fondatoarea Games of Science
De altfel, deși legea spune că bursele sociale pot fi minimum 30% din totalul lor, majoritatea universităților se opresc la acest prag. Iar anul acesta, deși îndeplineau criteriile, sute de studenți nu au fost selectați să ia bursă socială, după cum a arătat Școala 9.
Specialiștii în educație susțin că dacă România vrea să crească numărul de studenți ar trebui să-i sprijine financiar, în primul rând. „Când se alocă resursele, se pornește tot timpul de la anvelopa bugetară aprobată, nu de la nevoia reală a copilului, studentului. Dacă te duci către universitățile mari, nici ele nu știu care ar fi numărul de studenți care ar avea nevoie, ca să știe cât e nevoia pentru suplimentare. Ceea ce înseamnă că nu este neapărat o prioritate a universităților să se ducă spre cazurile sociale”, crede Mihaela Nabăr, directoare executivă a organizației World Vision.
Fără aceste politici de susținere, țara noastră rămâne mult sub media europeană a celor cu studii superioare și în plus, cu un număr de studenți tot mai mic cu fiecare an. În anul școlar 2023-2024 au fost înmatriculați aproape 450.000 studenți, cu câteva mii mai puțini decât în anii anteriori, potrivit digi24.ro.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
