Nu a intrat niciodată într-o sală de jocuri. Are 13 ani și se joacă pe telefon în camera lui. Deschide un loot box sperând că va avansa în joc. Apoi mai deschide una, „cu șanse mai bune”. Nu știe la ce să se aștepte, dar apare o senzație aparte înainte să deschidă cutia și speranța că poate de data aceasta „iese ceva mai bun”.
Uneori primește un obiect obișnuit. Alteori, nimic valoros. Rareori apare recompensa dorită. Totuși, fiecare deschidere creează aceeași așteptare: poate următoarea cutie va fi diferită. Fără să își dea seama, începe să repete gestul… încă o cutie, încă o încercare, încă o șansă.
Nu arată ca o problemă și nici ca jocurile de noroc. Nu există aparate, jetoane sau săli special amenajate. Există doar un joc pe telefon. Și totuși, mecanismul este acolo: incertitudine, anticipație și dorința de a încerca din nou.
Pentru mulți copii și adolescenți, acesta poate fi primul contact cu un sistem bazat pe recompense aleatorii plătite: un tipar care seamănă surprinzător de mult cu logica jocurilor de noroc.
Loot box-urile: surprize digitale sau poartă către jocurile de noroc
În ultimii ani, jocurile video nu mai înseamnă doar distracție și competiție, ci au început să includă tot mai des mecanisme inspirate din lumea jocurilor de noroc. Dacă ați jucat vreodată orice fel de joc video, fie pe calculator, laptop, tabletă sau telefon, vă sunt familiare și așa-numitele „loot box-uri” sau „cutii virtuale” pe care jucătorii le pot cumpăra în timpul jocului. Acestea reprezintă pachete cu diverse obiecte/beneficii din jocurile video, care oferă recompense aleatorii în schimbul banilor reali. Spre exemplu, poțiuni magice, haine speciale sau arme mai performante.
Denumirea „loot box” vine din engleză, unde loot înseamnă „pradă”. Cuvântul provine din hindi (lūṭ) și era folosit inițial pentru a descrie bunurile obținute în urma unui jaf sau a unei victorii în luptă. În jocurile video, termenul a fost preluat pentru a desemna obiectele câștigate în mod aleatoriu în timpul jocului. Astăzi, însă, aceste „cutii cu pradă” nu mai sunt doar recompense obținute prin progres în joc, ci pot fi cumpărate cu bani reali, fără ca jucătorul să știe dinainte ce conțin.
La prima vedere, loot box-urile par o funcție inofensivă: deschizi o cutie și primești obiecte cosmetice, personaje sau avantaje în joc. Totuși, faptul că nu știi dinainte ce vei primi și că plătești bani reali pentru aceste cutii ridică întrebări importante despre influența lor asupra jucătorilor, mai ales asupra copiilor și adolescenților. Din acest motiv, loot box-urile au devenit un subiect intens dezbătut de specialiștii în sănătate mintală, părinți sau autorități, fiind analizate inclusiv din perspectiva riscului de a încuraja comportamente similare jocurilor de noroc.
De ce cercetez jocurile de noroc
Interesul meu pentru acest subiect vine din practica clinică și din activitatea de cercetare pe care o desfășor în domeniul jocurilor de noroc. Ca psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, am observat în ultimii ani tot mai frecvent prezența mecanismelor de tip loot box în experiența de joc a copiilor și adolescenților. De multe ori, aceste experiențe apar cu mult înainte de primul contact direct cu jocurile de noroc propriu-zise și ridică întrebări importante despre modul în care se formează relația cu riscul și recompensa încă de la vârste mici.
În paralel, activitatea mea academică este centrată pe această temă. Sunt cadru didactic asociat la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și doctorandă atât în cadrul aceleiași universități, cât și la Sapienza University of Rome, unde cercetarea mea vizează mecanismele psihologice implicate în comportamentele de joc de noroc și factorii care contribuie la apariția lor. Observațiile din practică, împreună cu rezultatele din cercetare, arată tot mai clar că expunerea timpurie la recompense aleatorii din jocurile video merită înțeleasă mai atent, mai ales în contextul dezvoltării copiilor și adolescenților.
Îmi amintesc, de exemplu, situația unor părinți care mi-au povestit că, într-o duminică dimineața, i-au propus copilului lor o alegere simplă: o ieșire împreună în parc, cu plimbare și înghețată, sau o sumă mică de bani pentru a cumpăra o cutie din joc. Spre surprinderea lor, copilul a ales cutia virtuală. Nu era vorba despre lipsa dorinței de a petrece timp cu familia și nici despre o opoziție față de activitățile obișnuite împreună. Mai degrabă, alegerea reflecta forța anticipației create de recompensa incertă. În momentul deschiderii unui loot box, copilul nu se raportează doar la obiectul virtual posibil de obținut, ci la întreaga experiență de suspans, speranță și așteptare a unui rezultat rar. Din punct de vedere psihologic, acest tip de alegere arată cât de puternic poate deveni mecanismul recompensei aleatorii. Creierul ajunge să acorde o valoare foarte mare posibilității de câștig, chiar dacă aceasta este incertă și rară. În timp, anticiparea recompensei poate deveni mai atractivă decât activități reale, previzibile și altfel plăcute, cum este o ieșire în familie. Astfel de situații nu sunt izolate și nu indică automat o problemă, dar pot fi un semnal important că experiența recompenselor bazate pe „poate de data aceasta” începe să capete o semnificație tot mai mare pentru copil. Tocmai de aceea, ele merită observate și înțelese din timp.
De ce seamănă atât de mult cu jocurile de noroc?
Mecanismul din spatele loot box-urilor este unul asemănător cu cel al jocurilor de noroc. Sunetele atunci când se deschide cutia, luminile care apar, senzația de „aproape câștig”, toate aceste elemente se regăsesc și în experiența jocurilor de noroc. Ele creează suspans, anticipație și dorința de a încerca din nou, chiar și atunci când recompensa obținută nu este cea dorită.
Dacă o persoană la o vârstă fragedă este expusă frecvent la astfel de elemente, în timp, ea poate dezvolta o toleranță mai mare la risc. Cu alte cuvinte, ideea de a risca devine familiară și ajunge să fie percepută ca parte normală a experienței de joc. Astfel, contactul ulterior cu jocurile de noroc propriu-zise nu mai apare ca ceva complet nou, ci ca un mecanism deja cunoscut și recunoscut.
Persoanele care sunt foarte implicate în jocurile video tind să interacționeze mai mult cu aceste mecanisme: achiziționarea de loot box-uri, achiziții repetate, recompense aleatorii. Această implicare, alături de achiziționarea frecventă de loot box-uri, poate contribui la o probabilitate mai mare de apropiere de zona jocurilor de noroc. Nu jocurile video în sine duc direct la implicarea în jocurile de noroc, ci mai degrabă expunerea repetată la mecanismul loot box-urilor.
O implicare mai ridicată în jocurile video poate contribui la un risc mai mare de a achiziționa loot box-uri, iar acest element îi învață pe jucători să anticipeze câștigul, să continue implicarea în speranța unui premiu mai valoros și să normalizeze asumarea riscului. Cu alte cuvinte, în acest sens se produce o formă de învățare timpurie a recompensei bazate pe incertitudine. În timp, aceste comportamente pot deveni stabile și pot crește vulnerabilitatea față de implicarea problematică în jocurile de noroc.
De ce e diferit când începe devreme?
Un adult care intră în contact cu jocurile de noroc are deja repere: experiență, limite, uneori chiar o formă de scepticism. Un copil, însă, nu are aceleași filtre. La vârste mici, riscul nu este evaluat în același fel și nu există aceeași capacitate de a anticipa consecințele pe termen lung. În schimb, există curiozitate și o disponibilitate crescută de a repeta experiențe care produc emoție sau recompensă imediată. În plus, creierul este încă în dezvoltare. Până în jurul vârstei de 25 de ani, zonele implicate în controlul impulsurilor și luarea deciziilor nu sunt complet maturizate. Asta face ca experiențele de tipul „încearcă din nou, poate iese” să se fixeze mai ușor și să devină, în timp, mai mult decât simple episoade izolate. Repetate suficient de des, ele pot crea tipare de reacție aproape automate: anticipație, speranță, reluarea încercării.
Dacă această logică apare devreme și este repetată suficient, ea începe să fie percepută ca normală. Mai târziu, nu mai trebuie învățată, ci doar reactivată în contexte diferite, inclusiv în situații care implică forme reale de jocuri de noroc.
Nu toți copiii care interacționează cu loot box-uri vor ajunge să joace la păcănele, dar majoritatea învață ceva din această experiență: că merită să încerci din nou chiar și atunci când rezultatul este incert și că recompensa poate apărea oricând.
Uneori, prima experiență de joc de noroc nu are loc într-o sală. Are loc acasă, pe un ecran, mult mai devreme decât ne-am aștepta.
Ce pot observa părinții
Loot box-urile nu sunt întotdeauna ușor de identificat din exterior. Ele apar ca o parte obișnuită a jocului, iar pentru copii sunt adesea percepute ca recompense normale, nu ca o formă de risc. Totuși, există câteva semne care pot indica o implicare frecventă în astfel de mecanisme. De exemplu, copilul poate deveni preocupat constant de obținerea unor obiecte speciale din joc sau poate vorbi frecvent despre „șanse”, „cutii rare” sau „recompense mai bune”. Uneori apar solicitări repetate de bani pentru achiziții mici, aparent neînsemnate, dar frecvente. Alteori, pot apărea frustrări atunci când recompensa dorită nu apare sau tendința de a încerca din nou imediat.
Nu este vorba despre interzicerea jocurilor video, ci despre înțelegerea modului în care funcționează anumite mecanisme din interiorul lor. Diferența apare atunci când jocul nu mai înseamnă doar distracție, ci începe să includă așteptarea repetată a unei recompense incerte.
Ce pot face părinții
Primul pas nu este restricția, ci conversația. Mulți copii nu percep loot box-urile ca pe o formă de risc, ci ca pe o parte firească a experienței de joc. Discuțiile despre modul în care funcționează aceste mecanisme și despre faptul că recompensa este aleatorie pot ajuta copilul să înțeleagă mai bine ce se întâmplă atunci când deschide o astfel de „cutie virtuală”.
De asemenea, este util ca părinții să fie atenți la opțiunile de achiziții din jocuri și la frecvența cu care acestea sunt utilizate. Stabilirea unor limite clare privind cheltuielile din jocuri și folosirea setărilor de control parental pot reduce expunerea la astfel de mecanisme.
La fel de important este ca părinții să rămână interesați de jocurile pe care le folosesc copiii lor. Întrebări simple despre ce conține jocul, ce recompense pot fi obținute și cum funcționează progresul în joc pot deschide conversații utile și pot transforma o experiență aparent banală într-una înțeleasă și controlată.
Cât de răspândite sunt loot box-urile în rândul tinerilor
Loot box-urile nu sunt un fenomen rar sau marginal în jocurile video. Studiile internaționale arată că o proporție semnificativă dintre adolescenți și tineri au interacționat cel puțin o dată cu aceste mecanisme. De exemplu, într-un studiu realizat pe un lot de peste 3.500 de tineri cu vârste între 16 și 24 de ani din Marea Britanie, aproximativ 12% au declarat că au cumpărat loot box-uri în ultimul an (Wardle & Zendle, 2021). Aceeași cercetare arată că jocurile care includ loot box-uri sunt extrem de frecvente: peste 70% dintre sesiunile de joc pe calculator au loc în jocuri care conțin astfel de mecanisme de monetizare. Acest lucru sugerează că mulți copii intră în contact cu loot box-uri chiar dacă nu le cumpără direct.
Mai important, studiile arată că tinerii care cumpără loot box-uri au o probabilitate semnificativ mai mare de a prezenta comportamente problematice legate de jocurile de noroc. În același studiu britanic, riscul de probleme asociate jocurilor de noroc era de peste patru ori mai mare în rândul celor care achiziționaseră loot box-uri, chiar și după controlul altor factori relevanți (Wardle & Zendle, 2021). Rezultate similare au fost observate și în alte cercetări realizate în Australia și Europa, inclusiv în rândul adolescenților cu vârste între 12 și 17 ani, unde utilizarea loot box-urilor a fost asociată cu o probabilitate mai mare de apariție a problemelor legate de jocurile de noroc (Rockloff et al., 2021).
În plus, cercetările arată că utilizarea frecventă a loot box-urilor este asociată cu simptome de gaming problematic, cu implicarea în jocuri de noroc și cu factori psihologici precum stresul perceput, mecanisme similare celor observate în alte comportamente adictive (Lelonek-Kuleta et al., 2026).
Ce știm despre situația din România
În prezent, nu există încă studii epidemiologice ample care să arate clar cât de frecvent folosesc copiii și adolescenții din România loot box-uri sau ce sume cheltuiesc pentru acestea. Majoritatea datelor disponibile provin din cercetări internaționale realizate în Marea Britanie, Australia sau alte țări europene (Wardle & Zendle, 2021; Rockloff et al., 2021).
Există însă cercetări realizate în România care arată că implicarea riscantă în utilizarea loot box-urilor este asociată cu o probabilitate mai mare de implicare problematică atât în jocuri video, cât și în jocuri de noroc online. De exemplu, un studiu realizat pe un lot de peste 700 de jucători români a arătat că utilizarea riscantă a loot box-urilor are un rol indirect semnificativ în relația dintre gamingul problematic și jocurile de noroc problematice, sugerând că aceste mecanisme pot contribui la creșterea vulnerabilității față de comportamente de tip gambling (Huțul et al., 2025). Totuși, acest tip de studii nu oferă încă estimări clare despre cât de frecvent apare fenomenul în rândul copiilor și adolescenților din România. Lipsa unor date epidemiologice locale nu înseamnă absența fenomenului, ci mai degrabă nevoia unor cercetări dedicate acestui subiect.
Având în vedere popularitatea ridicată a jocurilor video în rândul tinerilor din România și faptul că aceleași jocuri sunt utilizate la nivel global, este foarte probabil ca expunerea la aceste mecanisme să fie comparabilă cu cea observată în alte țări europene. Tocmai de aceea, cercetarea internațională acordă tot mai multă atenție rolului loot box-urilor ca posibil factor de risc în familiarizarea timpurie cu mecanismele specifice jocurilor de noroc (Lelonek-Kuleta et al., 2026).
Cum poți contribui
În România sunt încă necesare instrumente psihologice validate care să ajute la înțelegerea mai timpurie a dificultăților legate de jocurile de noroc. În cadrul proiectului PGA-Alert, împreună cu o echipă de psihologi și cadre didactice universitare, lucrăm la dezvoltarea unor astfel de instrumente. Dacă ați avut vreodată contact cu jocurile de noroc, chiar și ocazional, participarea dumneavoastră poate contribui direct la această cercetare. Chestionarul este anonim, durează aproximativ 7 minute și este utilizat exclusiv în scop științific.
👉 Chestionarul poate fi completat aici: https://forms.gle/CWMf6i42b3KhVGRd7
