Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala 9, în cei 18 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.
De la 6% din Produsul Intern Brut la 15% din Bugetul General Consolidat pentru educație. Asta se tot promite de 20 de ani încoace. Nu a primit această alocare bugetară însă niciodată. Pe lângă Ziua Micii Uniri, la noi, pe 24 ianuarie se sărbătorește în lume Ziua Internațională a Educației. Un bun prilej să vorbim despre finanțarea acestui domeniu considerat prioritar.
Schimbare, reformă, nou. Toate sunt privite de pe margine și apoi începe „lătratul” general. Profesorii de Școala 9 Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează categoriile comentatorilor, autointitulații experți în educație, apoi cei care cred că au expertiza necesară pentru a comenta doar pentru că au fost și ei elevi. Urmează incomozii, practicienii conștienți că este nevoie de schimbare și mai sunt și tăcuții, cei care nu înțeleg nimic din ce se întâmplă, obedienții.
Au trecut vreo 13 ani de când părinții le-au trimis într-un centru de plasament din Galați, își amintesc Miruna și Carmen. La 17 ani, adolescentele se întreabă cum va fi viața lor după ce vor ieși din sistemul de protecție socială. În toată această perioadă, s-au întâlnit cu mama lor, care n-a fost de acord ca gemenele să fie adoptate. „Când voiam să mergem acasă vara, ne lua. Am vrut să fim acolo, nu conta că nu aveam ce mânca”, ne-a povestit Miruna în tabăra Asociației Ajungem Mari pentru adolescenții din centre. La mai multe ateliere, tinerii au învățat despre emoții, relații și cum să-și gestioneze banii.
