Vladislav Kaim, 26 de ani, este originar din Republica Moldova și a devenit, în 2020, alături de alți șase tineri din diverse regiuni ale lumii, membru al Grupului Consultativ de Tineret pe Schimbări Climatice, de pe lângă Secretarul General al ONU.
A fost atras încă din adolescență de activismul de mediu, după cum mărturisește, când a văzut cum arată Nistrul din țara sa natală. La vârsta de 18 ani, a părăsit Republica Moldova pentru a studia Relații Internaționale la Universitatea de Stat din Moscova, iar drumul său către domeniul dezvoltării durabile a început încă din timpul studenției.
După patru ani, a ajuns în Suedia, la Universitatea din Lund, unde a studiat economie. Totodată, tânărul a terminat și un master în studii urbane, la Universitatea din Malmo. „Suedia este o țară pionieră a sustenabilității în întreaga Europă”, mărturisește tânărul, motiv pentru care a decis să rămână. Între timp, tânărul basarabean s-a și căsătorit.
Recent, a venit în România pentru a participa la Climate Change Summit, care a avut loc la începutul lui octombrie la Teatrul Odeon din București. A urcat pe scenă pentru a le vorbi sutelor de participanți despre importanța profesiilor „verzi” și a tranziției juste.
FOTO Facebook Climate Change Summit
Școala 9: Ați afirmat recent că „tinerii au nevoie de abilități și profesii durabile”. Sunteți implicat și într-un grup de lucru care promovează importanța carierelor orientate pe ecologie, pentru tineri.
Vladislav Kaim: În anul 2019, când au avut loc concomitent Summitul Climatic al ONU și Summitul Climatic de Tineret, pe faimoasa scenă unde Greta Thunberg a ținut un speech devenit celebru, am fost martor și la lansarea inițiativei Climate Action for Jobs - dedicată promovării proiectelor care creează locuri de muncă verzi, în industriile care contribuie la reducerea emisiilor de carbon. O inițiativă la care contribuie deja 47 de state din toate colțurile lumii.
Eu fac parte din boardul tehnic ca reprezentant al comunităților oficiale care promovează interesele tinerilor în negocierile climatice, în cadrul ONU. Pe agenda noastră se află, desigur, sensibilizarea factorilor de decizie în ceea ce ține de investițiile care sunt necesare în pregătirea noilor sisteme educaționale, atât în educația terță, cât și, foarte important, în sectorul profesional tehnic.
Noi trebuie să ne asigurăm că nu doar cei care au educație universitară - căci ea încă poate fi un privilegiu - să aibă acces la locurile de muncă verzi, la locuri de muncă decente.
Inițiativa ajută țările să creeze locuri de muncă de calitate și, în același timp, să își îndeplinească obiectivele climatice și să îi sprijine pe cei afectați de trecerea la economii neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.
Cum îi putem convinge pe tineri să se implice mai mult în acțiunile dedicate schimbărilor climatice?
În primul rând, este nevoie de un parteneriat calitativ cu școlile, din punct de vedere curricular, mai ales pentru cei care sunt acum în clasa 8-a, a 9-a și deja trebuie să se gândească la viitor în mod mai practic, atunci când trebuie să aleagă următorul pas în educația lor. E nevoie să creăm o legătură între educația civică și posibilitățile de carieră în domeniile care contribuie la contracararea schimbărilor climatice, atât în industrie, cât și în agricultură, și în alte sectoare. Iar pentru asta avem nevoie de tineri calificați, de specialiști.
Pentru a le inspira dorința de a contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice e nevoie să le deschidem noi perspective de carieră, să fie asigurați și din punct de vedere economic și financiar. Ar fi un stimul important pentru ei.
În Suedia, schimbările climatice se studiază din clasele primare
-E nevoie de mai multă educație climatică în școli?
Neapărat. Este o nevoie urgentă. Pentru că, de fapt, o astfel de educație este o unitate de bază, este primul punct de contact pentru tineri, pentru copii, cu problema schimbărilor climatice.
Evident, acest prim punct de contact va fi în școală, cel mai probabil în școala generală. Deși, în alte țări precum Suedia, acest prim punct de contact se face în școala primară, unde învață despre schimbările climatice la un curs de Științe Generale. Apoi, în școala generală, elevii suedezi aprofundează subiectul și învață, practic, ce pot face fiecare, în viața lor de zi cu zi, la educație civică.
Este un lanț pe care trebuie să-l construim în sistemul de educație, în sistemul școlar, dacă vrem ca elevii să învețe și să conștientizeze că au puterea să acționeze ulterior. Este crucial.
Pe dumneavoastră ce v-a determinat de la bun început să vă implicați în activități dedicate climei? A existat vreun moment, o situație particulară?
În principiu, punctul meu de început în ceea ce ține de activismul de mediu și o implicare mai plenară a fost totuși situația râului Nistru din Republica Moldova, care se află în declin din punct de vedere al biodiversității.
Nistrul este, de asemenea, un râu care afectează două țări, Moldova și Ucraina, iar aceste interese nu coincid întotdeauna. De exemplu, chiar înainte de război, Moldova a avut negocieri destul de aprinse în legătură cu intenția Ucrainei de a construi pe segmentul ei, mai la nord, 6 stații hidroelectrice care afectează debitul râului pe partea Moldovei.
Ulterior, activismul meu a evoluat în direcția implicării în schimbări și mai sistematice, la nivel mai larg, iar calea pe care am ales-o este cea economică. Și anume, cum să creștem economic fără să afectăm negativ nivelul de viață al populației, ci să-l îmbunătățim și să ajungem într-o societate de abundență sustenabilă, unde resursele noilor sisteme publice vor fi absolut Ok de accesat contra unui cost destul de mic, fără mustrări de conștiință în ceea ce ține de impactul asupra mediului.
Înțeleg că ați părăsit Republica Moldova la vârsta de 18 ani, iar acum sunteți stabilit în Suedia. De ce aici?
Suedia este locul unde am obținut o diplomă de master în economie internațională. Inițial, studiile de licență le-am făcut în Moscova, la Universitatea de Stat, la Relații Internaționale. Dat fiind că, în acea perioadă, 2014-2018, au avut loc schimbări radicale în Rusia, când țara a început de-a dreptul să se închidă față de lume, să o ia pe o rută care a condus-o, în cele din urmă, la o catastrofă morală, economică și militară (n.r. războiul din Ucraina), acel context a fost foarte interesant pentru mine, în poziția mea de economist aspirant, în ceea ce ține de cum asta va avea impact asupra colaborării în domeniul schimbărilor climatice. Din punctul meu de vedere, aceste activități sunt necesare pentru toată umanitatea, indiferent de ce regim politic are.
Am reușit să contribui, împreună cu alți colegi, la organizarea unei comunități studențești pentru sustenabilitate într-un context deloc favorabil. Din păcate, tot acel progres s-a pierdut între timp.
Dar a fost o experiență care m-a ajutat foarte mult să contextualizez anumite aspecte, lucrul asupra sustenabilității în regiunea noastră, și să înțeleg cât de naiv este crezul unor colegi de-ai mei din blocul de Vest și America de Nord că progresul nostru în domeniul sustenabilității este inevitabil și ireversibil.
De fapt, în regiunea noastră, situația arată că este foarte ușor reversibil, ușor de exploatat de politicieni și alți lideri din ce în ce mai cinici și nimic nu trebuie să fie considerat că este pentru totdeauna.
Să mergi cu bicicleta „fără să te temi pentru propria-ți viață”
Este Suedia o țară exemplu privind lupta împotriva schimbărilor climatice?
Suedia este o țară pionieră a sustenabilității în întreaga Europă, însăși ea acum își adresează întrebări în ceea ce ține de rolul ei în peisajul climatic internațional. Deși alegerile parlamentare recente au fost câștigate de partidele de extremă dreapta, cu o agendă deschis anti-climatică. Chiar și într-o astfel de poziție, Suedia este acel centru de excelență al Europei în ceea ce ține de tehnologie, practici de politici publice, model de business funcționale. Orașele sunt construite cu adevărat pentru oameni, unde, de exemplu, poți circula cu bicicleta fără să te temi pentru propria-ți viață.
Acest element de cultură al sustenabilității care penetrează toate domeniile a fost mereu o inspirație pentru mine. Este un mediu unde pot crește profesional și transmite mai departe din experiența mea.
Iminenta criză financiară
Cum afectează războiul mediul? Și cât de mult a împins războiul schimbările climatice de pe agenda publică?
Din punctul meu de vedere, este o chestiune de poziționare. Dar la modul cel mai dur, vedem că da, sigur că războiul este acum pe primul loc. Aș spune că, în cazul în care nu escaladează războiul într-un conflict nuclear, ne vom confrunta curând cu o criză financiară majoră care va lua, la rândul ei, primul loc în actualitate.
Totuși, nu este o situație predeterminată. Dacă ascultăm speech-ul Secretarului General, din primele luni de război, vom vedea că el a fost foarte elocvent. Războaiele de genul acesta nu sunt cauzate, dar sunt cel puțin amplificate de combustibilii fosili. Pentru că mașina militară rusească n-ar fi putut să fie - asta credeam noi atunci-, atât de puternică, dacă n-ar fi dispus de profituri uriașe de pe urma exporturilor masive de gaz și țiței.
Lupta pentru pace și lupta climatică sunt interconectate și noi nu trebuie să fim timizi ca să demonstrăm această conexiune public, pentru că foarte mulți dictatori în lumea aceasta, nu numai Putin, sunt dependenți de profiturile din vânzarea combustibililor fosili.
Și tranzitia către energia verde este un factor cheie în condițiile de pace pentru lungă durată. Pentru că prin tranziție spre energie verde noi îi lăsăm de fapt pe dictatori fără resurse de a se mai afirma pe arena internațională și în societățile lor prin utilizarea războiului ca metodă.
Pe de altă parte, există o criză energetică cu care ne confruntăm cu toții. Ce pot face Moldova și România pentru a trece cu bine peste această iarnă?
Solidaritatea este cheia. Înțelegem că atât prezentul cât și viitorul cel mai apropiat, în modul cel mai practic, depind de posibilitatea noastră de a fi extrem de uniți în coordonarea reacțiilor la situațiile adverse care pot apărea, solidaritatea între noi, dar și cu membrii UE. Să avem vocile noastre auzite în discuțiile care vor continua să aibă loc la acest aspect.
