Patru liceeni plimbă câteva ghivece cu ferigi, arbori-umbrelă și begonii pe holurile Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Montează plantele pe un panou vertical din lemn înalt cât o ușă, deja încărcat cu fire colorate, ventilatoare, senzori și minicalculatoare Arduino. Cei patru participă la Școala de vară de știință și tehnologie de la Măgurele, iar planul lor este să construiască un perete „verde” care să monitorizeze și să curețe aerul dintr-o încăpere.
Școala de vară, un proiect conceput de institutele de cercetare de pe platforma Măgurele și Universitatea București, încearcă să îi facă pe oameni să înțeleagă ce înseamnă cercetarea, ce importanță are și ce impact poate avea în societate. Tema centrală de anul acesta este analiza surselor de poluare și căutarea unor soluții. Proiectul se adresează elevilor, profesorilor care predau discipline STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și consilierilor profesionali.
Elevii care construiesc peretele sunt patru din cei 59 de liceeni din toată țara care au ales să își petreacă la Măgurele două săptămâni din vacanță, între 24 august și 6 septembrie. Copiii sunt împărțiți în 22 de echipe, fiecare dintre ele având o temă de cercetare. Una dintre acestea este peretele verde, sau „Utilizarea plantelor în depoluarea contaminanților din mediu”. Alex, un băiat de 17 ani din Târgoviște, explică despre panoul cu plante și fire colorate: „Peretele are două circuite, unul cu care controlăm un sistem de irigare, unul pentru sistemul de ventilare și câțiva senzori care monitorizează calitatea aerului. Totul este făcut astfel încât procesul de fotosinteză să fie optimizat și să ajute la îmbunătățirea calității aerului dintr-o încăpere”. Oricine ar putea să își pună un astfel de perete în cameră, mai spune el, dacă și l-ar cumpăra.
Separat, într-una din sălile Institutului Național de Fizica Pământului, două echipe lucrează la tema „Explorăm planeta Marte și înțelegem mai bine Pământul”. Ei încearcă să construiască o replică a landerului InSight – un robot pe care NASA l-a trimis pe Marte să culeagă date despre interiorul planetei. Prima echipă se ocupă de construcția propriu-zisă a landerului, de la tăiat și vopsit piese de PFL până la montat senzori pentru vibrații, temperatură, vânt, presiune atmosferică, și calculat traiectoria de zbor; iar cea de-a doua echipă preia sarcinile de după aterizare: ei sunt cei care programează roboțelul să înregistreze și să trimită date care să poată fi vizualizate și comparate. Fiecare din cei șase elevi știe ce are de făcut. Pe masa din mijloc tronează landerul, nucleul în jurul căruia se învârt toți, care crește și capătă contur cu fiecare element adăugat. Camera e încărcată cu unelte de tot felul: șurubelnițe, chei, clești, cuttere, seturi de pensule, spray-uri și bandă izolatoare. În colțul din spate al sălii, un băiat cu pantaloni de camuflaj pregătește de vopsit un placaj în formă de poligon cu zece laturi. Aceea este componenta care va susține panourile solare ce vor alimenta roboțelul, iar Andrei încearcă să o facă cât mai asemănătoare cu originalul. În dreapta se află Miruna și Lucian, așezați la o masă plină cu piese micuțe și colorate, toate dintr-un kit LEGO conceput special pentru realizarea roboților programabili. Ei construiesc brațul robotic pe care va fi amplasat un senzor seismic, care va putea să detecteze când are loc un cutremur și în ce condiții.
Miruna Pop, 17 ani, are părul lung și blond și poartă un tricou cu protagoniștii serialului american Friends. Este elevă în Satu Mare, iar despre Școala de vară a auzit mai întâi de la un prieten, apoi de la un cercetător care a venit la ei în școală să le vorbească despre Măgurele. Cum îi plăcea foarte mult astronomia și se pricepea la informatică, s-a gândit să aplice și ea. S-a bucurat foarte tare când a aflat că este admisă, mai ales că au fost foarte mulți copii din toată țara care s-au înscris. Cosmina Mironov, conf. univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației și unul din cei opt organizatori ai Școlii de vară de la Măgurele, spune că singurele constrângeri pe care le au în privința selecției sunt de ordin financiar. Școala de vară acoperă toate costurile cu ajutorul finanțărilor primite, deci nici elevii și nici profesorii participanți nu plătesc nimic. „Cred că găsirea finanțării este prima și cea mai importantă provocare pe care o avem”, spune Mironov. În rest, o parte semnificativă a celor care sunt implicați în Școala de vară o fac voluntar, timp de două săptămâni
Pentru înscriere, elevii au completat un formular în care își motivau interesul pentru tabără și un clasament al temelor de cercetare la care voiau să lucreze, selecția urmând să fie făcută de mentorii școlii în funcție de motivația elevilor, circumstanțe și performanțe. „Ceea ce e important de reținut este că noi nu ne-am propus să facem o școală de vară pentru olimpici. E adevărat, avem și copii care vin de la olimpiade naționale sau internaționale, dar acesta nu a fost un criteriu de selecție”, spune Anca Popovici, conf. univ. dr. la Psihologie și Științele Educației și organizator. „Ne-am propus să găsim și în alte medii persoane interesate de știință, poate chiar din mediile defavorizate, indiferent de nivelul de performanță pe care au reușit să îl demonstreze până la momentul aplicării”, spune Mironov, „astfel s-a petrecut un mixaj interesant, au învățat unii de la alții. La început au avut o aplicație de autocunoaștere în care au povestit la ce sunt ei grozavi și ce și-ar dori să îmbunătățească la ei înșiși. În urma dezvăluirilor, cei care au simțit că au aceleași interese sau că, din contra, pot ajuta pe cineva să-și îmbunătățească anumite abilități, au făcut schimb de contacte și și-au făcut promisiuni. A fost extraordinar ce s-a întâmplat cu acești copii.”
Tot în sala unde se lucrează la prototipul landerului InSight, un băiat, cu o mână pe tastatura laptopului și cu cealaltă pe mouse, programează brațul robotic pe care va fi amplasată camera de filmat, astfel încât să poată fi controlat pentru mișcări de 360 grade. Este pasionat de robotică și a venit la școala de vară ca să lucreze mai bine, să învețe lucruri noi. El face parte din grupa „calculatoriștilor”, cum le spune Dragoș Tătaru – unul dintre mentorii acestei teme – celor care se pricep la informatică. „Noi ne străduim să le demonstrăm că informatica în sine nu e decât un instrument pe care îl folosești ca să îndeplinești ceva, să pui niște lucruri în practică. I-am provocat pe cei care s-au înfipt din prima la calculatoare să calculeze fereastra optimă de lansare, adică când anume ar trebui să lanseze naveta spațială de pe Pământ, astfel încât să ajungă unde vor ei pe Marte, luând în considerare că ele se mișcă continuu.” Perspectiva aplicării îi face mai dornici de învățare, adaugă Tătaru, care este cercetător la Fizica Pământului și organizator al Școlii de vară.
Tot „calculatoriști” găsim și într-o sală de la Institutul de Științe Spațiale. Trei fete lucrează sub coordonarea cercetătorilor Laurențiu Caramete și Răzvan Balașov, la tema „Stele și evoluție stelară”. Aceștia și-au propus să folosească o tehnologie nouă de reprezentare virtuală a datelor primite de la nava spațială Gaia – o misiune spațială care a făcut o cartografiere a milioane de stele din interiorul galaxiei noastre și a galaxiilor vecine – plus reprezentarea parcursului Soarelui prin interiorul galaxiei. „În momentul de față, datele științifice se reprezintă pe un ecran, cu niște grafice sau reprezentări tridimensionale, dar toate pe un ecran plat. Noi încercăm să facem reprezentări 3D și nu numai, în care poți să te uiți din orice unghi, să identifici diverse elemente, să urmărești lucrurile mult mai bine”, explică Caramete, specialist în astrofizică și găuri negre. Astfel Diana a făcut un script pentru importul datelor, Maria a făcut un alt script prin care transformă formatul datelor de la Gaia și permite citirea, iar Andreea se ocupă de interpretare. Rezultatul final este pus într-un tur virtual ce poate fi văzut cu ajutorul unei căști VR, ducând totul într-o experiență imersivă.
„Elevii sunt dornici de lucru, curioși, au o abordare incredibil de profesionistă. Tot încerc să aflu de unde vine abordarea asta, cui se datorează, mai ales că vorbim de materii precum astronomia, care nu se studiază în liceu”, spune Balașov. Andreea Bărăscu (19 ani), olimpică la astronomie, este doar unul dintre copiii care a învățat mai mult pe cont propriu și care și-a informat personal profesorul că există olimpiadă la această știință. A avut câteva materiale primite de la un cerc de astronomie care se ținea ocazional la trei ore distanță de casa ei și, în rest, a învățat de pe internet. „Poți găsi orice pe net”, spune ea.
Școala de vară de știință și tehnologie de la Măgurele și-a propus nu doar să arate importanța și aplicabilitatea științei, ci și să pună pe tapet opțiunile pe care România le are în ceea ce privește cercetarea și potențialul național. Beatrix Hermann, o elevă de 18 ani care a cercetat transformarea celulelor de ficat și de colon sub efectul poluanților organici, s-a întors acasă, în Timișoara, cu alte gânduri decât cele cu care plecase. „Mi-a plăcut foarte mult experiența, mi-au plăcut oamenii, mentorii foarte pasionați care ne explicau foarte bine. Eu vreau să merg pe cercetare în genetică, în Germania, dar acum, după tabăra asta, mă gândesc foarte mult să mă întorc în țară pentru că am văzut că se poate și la noi.”
Sursă foto: Pagina de Facebook Școala de vară de știință și tehnologie de la Măgurele
