Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează.
Julia Boca, tânăra din Galați care a studiat la Colegiul Wellesley din SUA, s-a întors în țară și și-a deschis, la București, o mică firmă de consultanță. Marcată de experiența din State, Julia s-a hotărât să pună totul pe hârtie: lucrurile care au făcut-o fericită, reușitele și eșecurile, depresia și sentimentul de singurătate, dorul de casă. Lucrează acum la o autobiografie, care speră să fie gata în câteva luni. Publicăm în Școala 9 un fragment.
A jucat din clasa a noua până la final de liceu. Când a împlinit 18 ani, s-a autoexclus din locațiile fizice. A rămas pe online. Drumul spre eliberarea de păcănele a unui elev, cu victorii și recăderi.