Miriam Mircea locuiește de aproape un deceniu în Berlin. Este profesoară de limbi străine și le predă engleza și franceza nemților pentru muncă și germana imigranților, dar face și pregătire cu elevii, ca să țină pasul cu școala. Elevii fac meditații fie la recomandarea unui profesor sau la cererea părinților „pentru a-i ține pe elevi ocupați mai multă vreme”. Miriam a învățat germana la același institut unde predă astăzi.
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
România și alte zeci de state analizează cu seriozitate rezultatele testelor PISA care creează o ierarhie globală a celor mai bune sisteme de educație și își învârt politicile publice în jurul lor. Pe baza rezultatelor de la testele PISA, programul susținut de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) face periodic o serie de recomandări de reformă statelor participante. Totuși, acestea nu se pot aplica peste tot la fel și unor state recomandările pot să dăuneze, potrivit unei specialiste internaționale în educație, fostă directoare a OCDE.