Într-un interviu pentru Școala 9, jurnalista Emilia Șercan, totodată lector la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, vorbește despre cum a ajuns România să promoveze o cultură a plagiatului, de unde izvorăște ea și de ce se perpetuează. Pornind de la cazul ministrului Cercetării Florin Roman, care și-a plagiat lucrarea de disertație, jurnalista atrage atenția asupra faptului că responsabilitatea corectitudinii unei teze nu cade doar pe umerii autorului, ci și pe ai profesorului coordonator.
Imaginați-vă o cină cu profesori, parlamentari, lideri de sindicat, conducătoare de organizații studențești, activiste din societatea civilă, specialiști în drepturile elevilor și actrițe care dezbat condiția educației în România. Acesta este formatul piesei „Ce e de făcut? Efecte ale măsurilor de austeritate din educație”, sub coordonarea regizorilor Bobi Pricop și David Schwartz, din care publicăm un fragment.
Printr-o scrisoare comună, 13 reprezentanți ai cultelor religioase cer ca religia să poată fi aleasă ca disciplină la Bac, potrivit Edupedu. De asemenea, cer eliminarea sintagmei „orientare sexuală” din textul legii și noțiunea de diversitate să nu mai fie promovată de profesori. În ceea ce privește înscrierea la ora de religie printr-o cerere, cultele consideră că stabilirea unei perioade specifice în care să se facă asta „ar putea crea confuzie și noi presiuni asupra elevilor, în vederea retragerii de la ora de religie”. De la modificarea modalității de alegere a religiei acum șapte ani, numărul elevilor care frecventează această oră a scăzut cu 15%.