„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
Din totalul de 2.9 milioane de elevi câți sunt în România, 2,1 milioane participă la orele de religie, potrivit unor statistici puse la dispoziția Școala 9 de Ministerul Educației. Pentru aceștia părinții au trebuit să depună o cerere că vor să frecventeze această oră.