Deschidem o nouă rubrică, în care ne întrebăm scriitorii părinți dacă și cum citesc copiii lor. Primul invitat, Florin Iaru, face o analiză dură, dar necesară, a situației lecturilor neobligatorii. Atenție, conține opinii tranșante și sfaturi utile.
Scriitorul Vasile Ernu, unul dintre organizatorii festivalului de Moldox, care are loc anual la Cahul, povestește cum a fost ediția a șaptea a evenimentului. An de an, festivalul a reușit să adune ca în jurul său ca în jurul unui stup elevi, studenți, pasionați și curioși care gravitează cu toții în jurul pasiunii pentru cinematografie. Moldox, așa cum este Ideo Ideis, la Alexandria - Teleorman, sau Anonimul, la Sfântu Gheorghe - Tulcea, reușește să dea culoare orașului numit și „capitala de sud a Basarabiei”. Care asemeni altor locuri din Moldova, a rămas fără săli de cinema.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.