Într-o zi de joi, chiar înainte de prânz, elevii Colegiului Tehnic „Costin D. Nenițescu” din Capitală ieșeau de la ore, ocolind tacticos șantierul din curte, unde se construiește Corpul B al colegiului. Printre betoniere, mormane de nisip și saci de ciment, elevii ne-au spus că profesorii le-au povestit despre sala de studiu, dar încă nu a fost pusă în aplicare.
Colegiul se află pe locul opt în ceea ce privește promovabilitatea la Bacalaureat dintre cele 13 licee din Sectorul 3.
„Ar putea să fie benefic, oarecum, dar depinde și cum e folosită sala respectivă. Or să fie unii elevi care or să facă gălăgie intenționat ca să scape de oră”, spune o elevă de-a XI-a. Acum, când cineva din clasă deranjează orele, profesorii „îi ignoră sau dau note proaste.”
„Și ei ar trebui ajutați, nu pedepsiți”
Despre aceste sancțiuni din afara regulamentelor povestește și o altă elevă, de clasa a X-a de data aceasta: atunci când colegii fac gălăgie, unii profesori le pun note mici în catalog sau îi trec absenți.
Metoda este des întâlnită. Peste 35% dintre elevii chestionați au declarat că au primit absențe ca „mijloc de coerciție”, deși erau prezenți la cursuri, potrivit Raportului privind implementarea Statutului Elevului la nivel naţional (RISEN).
Problema, crede o altă elevă a Colegiului cu care am stat de vorbă, e legată de sistemul educațional în ansamblu.
„Ar trebui să ne focusăm mai mult pe educație, înainte să presupunem că sunt copiii răi. Ar trebui să facem sistemul să fie ce trebuie și abia după putem să punem săli pentru copiii care chiar nu pot fi controlați. Dar și ei ar trebui ajutați, nu pedepsiți.”
Peste 1400 școli din 25 de județe au implementat măsura
Am solicitat date de la Ministerul Educației și de la Inspectoratele Școlare referitoare la numărul de unități de învățământ din fiecare județ în care au fost amenajate săli în acest sens, numărul elevilor care au manifestat comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare și au fost separați de restul colectivului și detalii referitoare la modul în care era folosită anterior sala.
Nu știm în câte școli din Capitală situația este similară cu cea de la colegiul din Sectorul 3. Inspectoratul Școlar al Municipiului București nu are aceste date, ne-a spus. Nici Ministerul Educației nu colectează aceste informații, întrucât decizia de a adopta sau nu măsura revine fiecărei școli în parte.
Am primit, însă, date de la 25 de inspectorate județene. Celelalte fie nu au răspuns, fie ne-au comunicat și ele că nu colectează acest tip de informații.
În total, până la începutul lunii ianuarie, peste 1400 de școli din cele 25 de județe au implementat măsura. În Cluj, spre exemplu, toate unitätile de învățământ preuniversitar au prevăzut la începutul anului școlar amenajarea unor astfel de spații din incinta unităților. Acest aspect, potrivit ISJ Cluj, „a fost monitorizat implicit de către inspectorii școlari prin inspecțiile tematice privind începerea în bune condiții a anului școlar 2024-2025.”
Am stat de vorbă cu Miruna Comănescu, președinte al Consiliului Județean al Elevilor Vrancea, județ unde există aproape 100 de săli de studiu. În urma consultărilor realizate cu elevii reprezentanți de la nivel județului ei, Miruna a constatat că prevederea privind funcționarea sălii, stipulată în Statutul Elevului, „nu doar că nu este aplicată, ci nici nu reflectă realitățile din școli”.
„Lipsa de spațiu, infrastructura deficitară și aglomerarea cauzată de desfășurarea orelor în două schimburi fac imposibilă, în mod real, implementarea unei asemenea măsuri”, spune președinta de consiliu.
Consideră că măsura riscă să alimenteze „o cultură a evitării, nu a implicării și dialogului”. Printre posibilele efecte negative, menționează transformarea ei într-o alternativă „comodă” pentru elevii care nu se simt conectați la ora de curs sau la profesor. „Dacă nu li se consemnează absențe, unii elevi pot prefera să se retragă într-o sală anexă, în loc să participe activ la lecție”, spune Miruna Comănescu.
145 de elevi au fost scoși din sala de clasă pentru că au deranjat orele
Până la momentul solicitării noastre, 145 de elevi din cele 25 de județe au fost mutați într-o altă sală pentru că au deranjat o oră de curs, fără a primi absență. Adică vreo 36 de elevi primesc această pedeapsă în fiecare lună în școlile din România. Dacă într-adevăr toate acestea sunt și cuantificate.
Din răspunsurile primite de la Inspectoratele școlare mai aflăm și că cel mai des copiii sunt izolați de restul colectivului în biblioteca școlii, acesta fiind sala aleasă de multe unități de învățământ pentru a-i reloca pe elevii care manifestă comportamente care perturbă orele de curs.
În Olt, spre exemplu, 85 de unități de învățământ din cele peste 400 din județ au implementat măsura, deci 21% dintre ele. Dintre acestea, mai mult de jumătate au ales biblioteca ca spațiu în care să fie mutați elevii temporar.
Școlile din alte județe au ales să-i mute pe elevi și în alte spații mai neobișnuite, așa cum sunt biroul de contabilitate, sala sau vestiarul de sport și chiar spațiile destinate izolării împotriva virusului COVID-19.
Nouă luni vechime în sistem
Măsura a fost introdusă în luna august a anului trecut în Statutul Elevului și în Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP) și a intrat în vigoare odată cu începerea noului an școlar.
„Îndatoririle elevilor”, al treilea capitol din Statutul Elevului, ne spune că elevii care „în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare”, vor fi mutați din sala de clasă în spațiul supravegheat video. Aici vor completa fișe de lucru sau vor citi, supravegheați de un cadru didactic sau de un cadru didactic auxiliar.
Părinții sau reprezentantul legal al respectivului elev vor fi informați „în scris sau prin mijloace de comunicare electronică.” Elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) sunt preluați pentru a desfășura activitatea cu personal specializat.
Măsura se aplică doar pentru ora de curs perturbată, oră pentru care elevul nu primește absență în catalog, după care, acesta poate reveni la cursuri.
Fiecare școală în parte stabilește modul în care măsura e implementată prin regulamentul de ordine interioară, potrivit Statutului Elevului.
„O scăpare pentru cei care oricum nu sunt interesați de ore”
Mai multe asociații ale elevilor din Vâlcea, Timișoara, București, Ilfov, Maramureș și Bacău au criticat măsura care „produce discrepanțe în sistemul educațional, diminuând motivația de a învăța, afectând performanțele școlare.”
O sală în care să fie mutați elevii care au comportamente inadecvate e „ultimul lucru de care are nevoie sistemul educațional românesc în momentul actual”, spune Cristina Dragu, elevă la Colegiul Național „Costache Negri”, pentru Asociația Școala Încrederii. Măsura poate să devină „o scăpare pentru cei care oricum nu sunt interesați de ore”, mai crede ea.
Efecte asemănătoare vede și Andrei Răzvan Nica, elev la Liceul Teoretic „Dunărea”, care spune că „sălile de detenție pot perpetua un ciclu de comportament problematic și neîncredere între elevi și cadrele didactice.”
„Ministerul Educației ar trebui să încerce să rezolve în alt mod problemele din teritoriu, nu prin introducerea sălilor de detenție, care nu fac decât să simuleze închisoarea, și asta în condițiile în care educația se dorește a fi desfășurată într-un climat democratic. Să nu mai vorbim de subiectivitatea faptelor «demne» de această sală de detenție”, e de părere Andrei Mișu, elev la Colegiul Național „Mihail Kogălniceanu”.
El atrage atenția că problemele reale ale sistemului de învățământ românesc sunt altele: lipsa unor condiții decente în multe școli din mediul rural, acolo unde încă există toalete în curte, temă pe care Școala9 a abordat-o în toamna anului trecut, sau dificultățile de transport pentru elevi. Aceste probleme, spune Andrei, ar trebui să se afle în centrul atenției autorităților, nu măsuri punitive care nu rezolvă cauzele profunde ale comportamentului inadecvat din școli.
„O cameră de detenție sună punitiv”
Măsura a stârnit controverse încă de la jumătatea lunii iunie, atunci când Ministerul Educației punea în consultare publică proiectul de Statut al Elevului pentru noul an școlar.
În spațiul public deja s-a împământenit sintagma „sală de detenție”, ca o traducere a măsurii deja implementate în alte țări - „detention room”. Ministerul Educației a precizat însă la acel moment că „sintagma respectivă (sală de detenție n.r.) nu se regăsește în cuprinsul documentului și este o asociere cu un concept care, în proiectul propus de Ministerul Educației, are alt scop.”
Ministerul nu a oferit explicații clare în ceea ce privește scopul scoaterii elevilor din colectiv.
Doru Căstăian, profesor de Ştiinţe Socio-Umane la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din Galați şi profesor invitat la Facultatea de Filosofie, spune că beneficiile sunt pe termen scurt și explică mai multe efecte negative pe termen lung. Pleacă în analiza sa de la denumirea de „cameră de detenție”, așa cum a fost numită măsura în mai multe articole.
„O cameră de detenție sună punitiv și ideea care se transmite e că acolo mergi ca să suferi o pedeapsă”, crede profesorul gălățean.
Formă de motivare sau pedeapsă?
Doru Căstăian explică și că detenția nu este o formă de motivare, ci este o pedeapsă, o „rupere a individului de grupul social care îl evidențiază negativ”. „Ideea e să-i provoc o neplăcere copilului astfel încât el să evite pe viitor să ajungă în situația respectivă. E un soi de încercare de a crea un reflex condiționat.”
Dacă spațiul propus de Minister ar fi conceput ca un loc în care elevii să discute cu un consilier, „atunci probabil că lucrurile ar fi un pic mai bune”, spune profesorul MERITO. Adaugă, totuși, că măsura vine într-un sistem care are probleme care țin de excluziune, motiv pentru care alege să păstreze „mari rezerve” în ceea ce privește eficiența ei.
„Nu cred că ar fi fost deloc o idee fericită să îi spună sală de detenție într-un document oficial. Bănuiesc că nu vrea nimeni să asocieze școala cu închisoarea. Deci ăsta cred că e un lucru bun că nu o numesc sală de detenție. Nu ar trebui să o facă”, e de părere profesorul.
Efecte secundare neprescrise
În timp, măsura poate să creeze efecte secundare „absolut nefericite”. Unul dintre acestea ar putea fi vedetismul negativ, prin care, explică profesorul Căstăian, elevii care au deja o faimă negativă, vor găsi aici un spațiu în care poate să-și confirme identitatea de bad boys sau bad girls.
În școlile din SUA, detenția este una dintre cele mai comune forme de pedeapsă. Elevii care au un comportament inadecvat în diverse situații sau care nu își fac temele rămân la școală peste program în sala de detenție. Există, însă, consecințe grave care vor afecta copilul pentru tot restul vieții, potrivit studiilor incluse în Detention Is Not the Answer.
Profesorul gălățean crede și că măsura a fost luată fără să existe „o fundamentare serioasă”. „Nu știu să existe nicăieri public un raport oficial cu privire la motivele care i-au făcut pe guvernatori să adopte o asemenea măsură. Din punctul meu de vedere, nu poți să prevezi pur și simplu așa ceva, fără să-ți pui problema dacă vei avea efecte negative, dacă nu cumva vei crea mai mult rău decât bine.”
Ar fi fost nevoie, crede el, de studii, simulări de impact și calibrări ale studiilor pe condițiile din România. O vede ca pe „o tradiție” în sistemul românesc de educație, în care multe măsuri „par luate absolut intuitiv”.
Iluzii pentru profesori de tipul „veți fi mai protejați”, „vă va crește autoritatea”
„Mulți profesori știu că au întâmpinat cu entuziasm sau măcar cu acceptare măsura asta și cel mai probabil ăsta a fost unul dintre factorii care au îndemnat Ministerul să ia măsura respectivă. Ministerul vinde profesorilor iluzia că așa vor fi mai protejați și că le va crește autoritatea. După părerea mea, nu se va întâmpla”, mai spune profesorul Căstăian.
Crede că protecția profesorilor ar trebui să aducă măsuri legislative mai solide și că autoritatea nu se mai câștigă în acest fel în zilele noastre. „Ne păcălim dacă ne așteptăm ca asta să rezolve problemele complexe de violență, bullying și alte tipuri de indisciplină din școlile din România.”
Potrivit noii măsuri, în respectiva cameră sunt trimiși acei elevi care „în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare.” Doru Căstăian crede, însă, că profesorii au instrumente psihice, pedagogice și de regulament prin care să poată gestiona aceste situații.
„Dacă fiecare profesor și-ar duce primul elev recalcitrant direct la sala de izolare, probabil că nu ar fi niciodată locuri libere”, spune profesorul MERITO.
Pe bloguri, forumuri și grupuri de social media, ONG-uri, experți în educație și profesori din țară au pus subiectul în dezbatere.
„Având în vedere fondul nostru cultural, mentalitatea moștenită, chiar dacă nu o recunoaștem, sala de detenție va fi colțul la care erau trimiși copiii obraznici. Nu am aplicat niciodată această tactică de a cuminți elevii și cred că nici sala de detenție nu va funcționa”, spune o profesoară pe iTeach.
„Întrebarea mea este ce profesor îi supraveghează? Toți avem ore”, remarcă o profesoară. Asocierea cu o „sală de detenție”, lipsa spațiului adecvat și absența unei reglementări clare pentru această măsură sunt, de asemenea, criticate.
Liliana Romaniuc, fost inspector general de Iași și președinta Asociației Române de Literație, spune că ar numi-o sală de reflecție, „în care elevul se poate liniști, gândi la ceea ce s-a întâmplat în clasă sau discuta cu un cadru didactic despre incidentul respectiv”. Ea crede că intervențiile eficiente trebuie să meargă dincolo de reacțiile punctuale la comportamente neadecvate: „Ce cred că trebuie identificat, cu maxima responsabilitate, sunt cauzele care au condus la comportamentul respectiv. Tratarea efectelor (comportamentul disruptiv) nu înseamnă rezolvarea problemei, trebuie să identificăm și să tratăm cauza.”
Cum e văzută detenția în Finlanda
School Detention in Finland: A Pilot Study, realizat de Timo Saloviita și publicat în European Journal of Education Studies, analizează utilizarea detenției școlare ca metodă de disciplinare în școlile finlandeze. Detenția este reglementată în Finlanda de Legea Educației din 1998 și spune că poate avea o durată maximă de două ore.
Realizat pe aproximativ 2.300 de profesori finlandezi, studiul publicat în 2017 a arătat că 30% dintre aceștia folosesc în mod regulat detenția ca pedeapsă. Această metodă este utilizată mai frecvent de profesorii bărbați decât de profesoare și mai degrabă de profesori mai în vârstă decât de profesori mai tineri.
Studiile citate indică faptul că detenția nu are efecte pozitive semnificative asupra comportamentului elevilor și poate chiar agrava problemele existente. În plus, utilizarea pedepselor, în general, poate afecta negativ relația profesor-elev.
Potrivit autorului, este de așteptat ca tot mai puține școli și cadre didactice să recurgă la detenție. Vede, în schimb, eficiența altor metode mai blânde de disciplinare, cum ar fi izolarea pentru o perioadă scurtă de timp, pe care o numește timeout.
„Școala nu ar trebui să inspire frică”
„Pentru România, care deja folosește o grămadă de măsuri punitive prin care să educe elevii, camera de detenție nu face decât să adâncească și mai tare deconectarea dintre elev și profesori și să scadă nivelul de sănătate emoțională a tuturor celor implicați — pentru că nici profesorilor nu le servește la nimic, ci le scade nivelul de empatie și doar îi îndreaptă și mai tare către acțiuni punitive și critice”, e de părere Ruxandra Mercea, fondator Școala Încrederii.
Asociația Școala Încrederii, o asociație neguvernamentală, fondată în 2020, atrage atenția că „profesorii nu sunt dușmanii elevilor, iar actul de învățare nu trebuie să fie o pedeapsă” și lansează o campanie centrată pe elevi.
Printr-o serie de patru testimoniale anonimizate, cu scenarii fictive inspirate din experiența lor în lucrul cu elevii, campania transmite ideea că școala nu ar trebui să inspire frică. „Orice izolare ori segregare a elevului poate crește rata de detașare de școală și astfel, abandon școlar”, potrivit asociației.
