Case din chirpici, țoale pe garduri rupte, găleți aruncate prin curte, ulițe cu pământ. Ne aflăm în Crucea, la nici 50 km distanță de Iași. O comunitate printre cele mai sărace din România, un sat cu 2.300 de locuitori dintre care 600 de copii de școală.
Cum cobor în fața școlii din Crucea, niște adolescenți strigă la mine de cum ajung în fața școlii: „ce cauți aici, doamnă?”.
La Școala Gimnazială de aici, aproape toți iau burse sociale din care trăiește familia întreagă, de cele mai multe ori numeroasă. Și din alocații. Șase eleve minore sunt deja mame. Dar din acest an școlar speranța a început să arate altfel: nouă elevi au obținut la simularea națională nota 5 la matematică. Un sfert din total, adică. O mică victorie.
Doar un sfert dintre copiii romi termină gimnaziul, cel mult liceul, după un studiu realizat la nivel european. În Crucea statistica arată mai rău, majoritatea copiilor abia termină opt clase. Mai multe proiecte de educație remedială, în școală și în afara ei, încearcă să schimbe asta. Și un profesor la început de drum.
Proful de mate
Octav Chirilă este proful de mate din Crucea începând cu anul ăsta. Absolvent de Matematică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, tânărul de 22 de ani este și diriginte la o clasă de-a VII-a. Dacă vrem să-l aliniem cu elevii, ca înălțime, nu se întrec unii pe alții.
Octav spune că a ajuns în comunitate cu dorința de a arăta că educația este o armă cu care tinerii pot reuși în viață, care îi poate ajuta să rupă cercul vicios din familia lor. Pentru asta, trebuie să vorbească și cu adulții din sat ca ei să prioritizeze educația copiilor și să-i lase să învețe.
E în al doilea an în învățământ, dar chiar de la început, fără să știe ce presupune mai exact, s-a înscris în organizația Teach for Romania. Organizația oferă sprijin și training profesorilor care își doresc să facă o diferență în comunitățile vulnerabile, cum este Crucea.
A învățat despre sala de clasă într-un an cât n-ar fi învățat în zece pe cont propriu. Spune că e norocos că a prins normă completă într-o singură structură, deși nu e titular pe catedră. Face cu mașina cam 45 de minute până la școală.
E mulțumit de școala în care a ajuns, de colegii lui și de faptul că nu sunt clase numeroase. Iar copiii s-au atașat repede de el. Și invers.
Doar jumătate dintre copiii unei familii merg la școală
Pentru copiii din satul Crucea să finalizeze un liceu e cu adevărat o realizare. E o luptă grea iar cei care reușesc îi și numeri pe degete. Mulți părinți din satul așezat pe deal își iau copiii în străinătate, când pleacă la muncă sau îi lasă acasă cu bunicii.
„Contrar preconcepțiilor multora, lucrez cu niște copii foarte faini. Din păcate, avem foarte mulți elevi care nu știu să scrie sau să citească. În clasa la care sunt diriginte, o clasă de-a VII-a, din 28 de elevi, 15 nu știu să citească sau să scrie. La matematică, a trebuit să mă adaptez în așa fel încât să facem tabla înmulțirii și a împărțirii”, povestește Octav.
Bursele sociale ajută mult prezența copiilor la școală, crede tânărul profesor. „Sunt puțini copii care în mod real sunt încurajați de părinți să meargă mai departe după examenul de clasa a VIII-a” , mai spune Octav.
De la bucătar, la doctor, la profesor
Octav e unul dintre cei trei copii din familia Chirilă din satul Matca, județul Galați. Sertarul lui de amintiri este plin cu zilele de vară când stătea sub sălciile din fața casei cu alți copii și nu călca în casă decât seara „de frică să nu-l oprească dacă mergea să bea apă”.
A mers cu libertatea de mână când era de vârsta elevilor lui, dar educația a fost prioritară. Fiindcă mama și mătușa lui sunt învățătoare, spune că practic el a crescut în cancelarie, „în timp ce alți copii de vârsta lui ajutau și la treburile agricole de pe lângă casă”.
„Toată lumea credea că motivul pentru care am note bune e acela că sunt băiatul doamnei Gina și sunt în clasă la mătușa”, își amintește el.
În ochii săi, mama lui a fost o profesionistă fără cusur. Nu a asistat la multe ore de-ale ei, dar când a stat, a rămas uimit de profesionalismul său. „Ne vedeam aproape zilnic pentru că ea preda la aceeași școală. Preferam, în schimb, să merg singur spre școală, din ambiție și orgoliu. Când terminam orele mai devreme, treceam mereu pe la ea, o priveam foarte admirativ când ținea orele. Dacă nu era mama mea și ar fi fost învățătoarea mea, probabil m-ar fi făcut să mă întreb: oare femeia asta are vreo slăbiciune? Așa tare era la orele ei.”
Micuțul Octav s-a visat de-a lungul timpului în trei ipostaze. Primul gând a fost să se facă bucătar, apoi a vrut să fie doctor. Până în clasa a XII-a a cochetat cu acest gând, ca mai apoi să urmeze facultatea și să devină profesor. „Mă uitam cu ai mei la Grey’s Anatomy prin clasa a V-a și atunci mi s-a părut incredibilă meseria. Atitudinea asta am avut-o și în restul anilor, fără să mă mai gândesc și la alte opțiuni, dar când mi-am dat seama că aș putea fi prof de mate și aș putea face treaba asta super bine, a dispărut instant atracția pentru medicină”, povestește Octav.
„Este un profesor foarte bun, nu ne bate”
Elevii clasei a VI-a învață la matematică, luni, regula de trei simplă. În programă îi este alocată o oră, dar el știe sigur că va aloca mai multe dacă elevii au nevoie. Până la conținuturi propriu-zise, proful a dat startul unui joc. „Clasă, facem jocul „multiplu cu…”? Vreți cu 8?” E un joc de captare a atenției, menit să exerseze ascultarea, dar și un antrenament bun pentru a-și aștepta rândul.
Codruț e elev în clasa a VI-a, deși are 14 ani. Iubește matematica, îl îndrăgește pe profesor și vrea să continue școala, deși a rămas repetent anul anterior pentru că la matematică, engleză și franceză nu a avut medie de trecere. „Nu eram atent la ore. Nu mă pricepeam. Am avut media 4,50 la fiecare. Părinții, acasă, nu au zis nimic. Anul acesta am obținut la matematică nota de 7. Domnul Octav este un profesor foarte bun, nu ne bate.”
„Noi suntem 8 frați. Am frați mult mai mari ca mine. Mama are 43 de ani, fratele meu cel mai mare are 32 de ani. Fratele meu care are 16 ani a renunțat în clasa a V-a la școală. Nu-i plăcea. Acum el face treabă acasă și mai merge la Cotnari, la legat via. Eu vreau să închei școala. Mă învață de toate. Primesc bursă la școală și o dau acasă. Nu prea absentez”, spune și Nectaria, care și ea la 14 ani e în clasa a șasea.
Octav este un profesor iubit și apreciat în școală. Atenția sa anul acesta se îndreaptă mult spre clasa a VIII-a, acolo unde face ore de pregătire suplimentară pentru examen. „Acestea au loc săptămânal, luni și marți, câte două ore în fiecare dintre zile, în timp ce eu am fereastră, dar facem pregătire pentru examen oricând găsim și o portiță în orar. La ultima simulare națională am avut 9 note peste 5, fapt care nu s-a mai întâmplat de mult timp în școala noastră.” La simulare au participat 35 de copii, deci 25% au luat notă de trecere. Anul trecut, la Evaluare, au fost doar 3 promovați, cu doi ani în urmă niciunul.
La restul claselor, nu face ore remediale, însă încearcă să adapteze lecțiile pe care le predă astfel încât să recupereze golurile din mers. „Îmi doresc, chiar dacă mulți au dificultăți în a citi sau scrie, măcar să fie captivați de ora mea, să rămână măcar cu noțiunile de bază”, adaugă profesorul.
Cunoștințe de clasa a treia în clasa a șaptea
Ritmul cu care înaintează în materie e unul puțin mai lent, dar e mulțumit că măcar o parte din elevi își pot umple puțin câte puțin din goluri. „La nivel de clasă am implementat câteva instrumente de literație în mod subtil, pentru a ne descurca să înțelegem despre ce e vorba când citim o problemă. Am făcut la fiecare lecție ca un mic caiet de «vocabular» în care își notează termenii care li se par dificili dintr-o lecție sau pe care îi consider eu importanți. De asemenea, insist de câte ori am ocazia pe intonația în citire, să respecte semnele de punctuație”, povestește Octav.
Toate aceste probleme au apărut, desigur, din lipsa exercițiului cititului și a mediului care de cele mai multe ori nu prioritizează educația. Specialista în literație și gândire critică Maria Kovacs a explicat în podcastul REZOLVAT cât de mult se leagă componenta de citire-scriere cu cea de învățare a științelor exacte.
„La nivel individual, cu ajutorul colegilor din Teach for Romania, am creat o grupă de remedial pe literație. Acolo lucrez cu 2 elevi de clasa a VII-a, care, la început, erau la un nivel de clasa a III-a, dar cu care am evoluat ușor. Așteptăm evaluarea din mai să vedem concret la ce nivel am reușit să ajungem.”
La momentul aderării în UE, acum 18 ani, satul Crucea ajunsese în presa locală drept „polul european al sărăciei”. Comuna Lungani, din care face parte, avea peste trei sferturi din populație care trăia de pe o zi pe alta. În 2017, autoritățile spuneau că jumătate din populația comunei nu are niciun venit. Faptul că cei mai mulți nu au școală nu îi ajută să iasă din sărăcie.
Din 2017 este Gheorghe Luță directorul școlii, azi la al doilea mandat. Cunoaște comunitatea bine, fiind dintr-un sat vecin. Abandonul școlar a tot scăzut cu fiecare an. Astăzi, din 625 de elevi, sunt 35 care nu vin deloc la școală. Deci 6%.
„Din șase sute și ceva de copii, în afară de vreo 20, toți au bursă socială. Bursa este în valoare de 300 lei pe lună. E condiționată de maxim 10 absențe pe lună. Unele fete care sunt mame mai vin și ele, pentru că stimulentul lor este de 700 de lei”, spune directorul.
„Părinții lucrează cu ziua, iar cei mici trebuie să stea cu cei mari. Asta e principala cauză pentru care lipsesc. Trăiesc din burse și alocații. Vreo 30 de copii nu vin pe la școală din varii motive. Părinții sunt plecați, unii au animale și nu are cine să aibă grijă de ele. Nu vor să lase pe altcineva să-și bată joc de munca lor”, continuă el.
Fără spații, fără masă caldă
Școala are și un inconvenient major, spune directorul. Are toate sălile ocupate de dimineață până seara. Nu există un spațiu pentru activități extracurriculare. Oricum, în locul unor activități extracurriculare, se fac activități de educație remedială. Mulți profesori stau suplimentar la școală pentru a-i ajuta pe elevi.
Școala are multe clase paralele, trei de-a cincea, două de-a șasea și două de a șaptea. Directorul spune că au mare nevoie de un alt corp de clădire și până acum au primit doar promisiuni.
„Suntem una dintre localitățile cu cele mai multe nașteri. Am avut acum câțiva ani la clasa pregătitoare câte 80 de copii și făceam trei clase. Au scăzut la 2 clase”, adaugă directorul.
Lipsa spațiului îi împiedică și să fie acceptați în programul de masă pentru copii, spune directorul: „Am sperat să intrăm anul acesta în programul de masă caldă al Guvernului, dar ne-a sărit și anul acesta. Am primit mere două zile pe săptămână. Un sandviș ar fi bine dacă am putea primi, dar nu avem spațiu fizic. Programul prevede și așa ceva.”
În Crucea, lângă școală, este un centru de zi. 25 de copii pe zi dorm la prânz, mănâncă și se joacă acolo. Este finanțat de Consiliul județean. Stau acolo până pe la 14.00-15.00. Nevoia este mai mare.
Și preotul din sat pune spațiile bisericii la dispoziție pentru ore remediale sâmbăta. Sunt peste 100 de copii care trec pragul bisericii sâmbăta și fac ore. Primesc o masă caldă, iar de diferite sărbători primesc pachete cu alimente sau jucării. Preotul Adrian Tarniță are o fundație care sprijină parte din familii într-un efort colectiv de tipul „e nevoie de un sat întreg să crești un copil”.
Cu ajutorul Programului Național pentru Reducerea Abandonului Școlar - PNRAS în ultimii doi ani s-au organizat excursii de o zi și tabere. „Sunt foarte mulți copii din localitate care nu au părăsit zona. Nu au văzut decât Crucea.”
