
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Trei centre studențești pentru tineri LGBT s-au deschis, anul trecut, în București, Timișoara și Cluj, prin proiectul Campus Pride, inițiat de Asociația MozaiQ. Aproape 250 de studenți s-au adunat până acum la întâlnirile săptămânale, unde au vorbit despre nevoile lor în mediul academic. Își doresc, de pildă, ca prezența lor în universitate să fie recunoscută și să aibă mai mulți aliați printre profesori, cărora să le ceară sprijinul dacă sunt discriminați.
Specialiștii de la Edustudio Helsinki, un ONG care creează material didactic pentru România, pe modelul celui finlandez, au explicat pentru Școala 9 cum pot face profesorii orele mai antrenante. Finlanda a introdus pedagogia digitală în școli în urmă cu patru ani, așa că nu a avut probleme să se adapteze când a lovit pandemia. Înainte de asta, a avut grijă să tehnologizeze școlile și să-i pregătească pe profesori, proces început după anii ‘90. Cum nici în Finlanda schimbarea nu a venit peste noapte, mesajul specialiștilor de la Edustudio pentru profesorii din România este să-și facă planuri detaliate pentru orele online și să aibă răbdare cu sine.
„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?