
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
Elevii de la Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina, Călărași, unde sunt și clase de I-VIII, primesc sendvișuri și fructe, în loc de masă caldă, pentru că nu au cantină. Impactul programului e greu de măsurat, dar în ultimii ani a crescut numărul copiilor care vin la ore, spune directoarea Cristina Colțea. Asta datorită „mai multor proiecte”, nu doar pentru că beneficiază de pachet, subliniază ea. Am întrebat și Ministerul Educației despre rezultate, după 6 ani de pilotare a „Masei calde”, și am primit procente fără legătură cu programul.
În școlile din România educația sexuală nu este o disciplină obligatorie, astfel că profesorii evită adesea să vorbească despre acest subiect. Dar educația sexuală nu înseamnă schimbarea identității elevilor sau orientarea sexuală a acestora, spun specialiștii, ca răspuns la vocile care se opun. În schimb, una dintre temele care ar putea fi abordate în cadrul disciplinei educație sexuală este hărțuirea sexuală și misoginismul.