
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
O dirigintă și eleva ei de clasa a X-a povestesc cum li s-a schimbat viața de când s-au închis școlile.