
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.
Scriitorul Vasile Ernu, unul dintre organizatorii festivalului de Moldox, care are loc anual la Cahul, povestește cum a fost ediția a șaptea a evenimentului. An de an, festivalul a reușit să adune ca în jurul său ca în jurul unui stup elevi, studenți, pasionați și curioși care gravitează cu toții în jurul pasiunii pentru cinematografie. Moldox, așa cum este Ideo Ideis, la Alexandria - Teleorman, sau Anonimul, la Sfântu Gheorghe - Tulcea, reușește să dea culoare orașului numit și „capitala de sud a Basarabiei”. Care asemeni altor locuri din Moldova, a rămas fără săli de cinema.
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Cu siguranță cunoașteți această zicală, care identifică prin mesajul ei raportul dintre mască și chip, dintre aparență și esență, dintre fals și autenticitate. Masca, aparența, falsul au o strălucire mai intensă, mai curată, mai luminoasă decât chipul, esența, autenticitatea, care pot fi, uneori, la polul opus situate.