
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Elevi de liceu din toată țara ne spun ce și-ar fi dorit să audă de la profesorii lor când treceau prin perioade dificile.
Copiii și-au trimis deja scrisorile către Laponia și în seara asta își vor primi darurile. Noi am rugat cinci profesori de la școli din zone defavorizate să ne lase să publicăm scrisorile pe care le-au trimis ei către Moș Crăciun. Vor puțin pentru ei și multe pentru elevii lor. Unele din dorințele lor se întind pe mai mulți ani, dar vom rămâne în legătură cu ei să aflăm dacă li s-au îndeplinit.