
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Aruncăm la gunoi 11 mii de tone de încărcătoare în toată Europa. De zece ani, Parlamentul European a cerut Comisiei să prezinte o propunere pentru introducerea unui încărcător comun pentru toate telefoanele, care ar urma să fie votată de Parlamentul European și de Consiliul UE. De aici, industria are doi ani să se conformeze. Democrația e complicată, necesară și uneori greu de explicat. Drumul până la încărcătorul comun, un obiect mic, pe care îl găsim azi în orice casă, înseamnă alinierea voinței politice la nivelul tuturor celor 27 de țări membre și o lecție de politică europeană care nu se învață la școală.
„Andrușcă Catinca-Maria, clasa 1A!”. Am fost primul copil strigat din generația 2009, de la Școala Gimnazială Nr. 1 din Onești. A urmat școala generală, liceul, facultate, masteratul. Am pus în album acum, înainte de a susține disertația, cele mai vii amintiri.
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”