
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Traducătoarea și scriitoarea britanică Michele Hutchison a scris, împreună cu autoarea americană Rina Mae Acosta, volumul care a uimit și educat sute de mii de părinți din toată lumea. „Cei mai fericiți copii din lume” spune povestea lor, a două mame venite din cultura anglo-saxonă, care s-au trezit într-o societate care își crește copii cu metode care pot părea șocante. Metode care însă dau roade: ani la rând, Olanda, țara unde au ajuns cele două după căsătorie, s-a clasat pe primul loc în lume la starea de bine a copiilor și adolescenților. Am discutat cu Michele Hutchison despre libertățile și provocările educației olandeze, dar și despre ce ar putea face România mai bine să crească copii fericiți.
Are 52 de ani. Pe 25 dintre ei i-a petrecut la catedră. Are tatuaje. Multe tatuaje. „Ce fel de profesor sunteți dumneavoastră cu tatuajele astea?”, a întrebat-o cândva un părinte. „De engleză”, a venit, firesc, răspunsul.
Liceele cu profil agricol din toată țara s-au trezit în această vară că linia de finanțare din PNRR dedicată lor a fost eliminată. Motivul: întârzieri în implementare pentru care nu erau ele vinovate. Cu clădiri din anii 1970, directorii se întreabă cum pot face învățământul agricol atractiv pentru generațiile de azi și așteaptă un răspuns clar de la instituțiile statului că se vor găsi bani și pentru ele.