
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Privite de aproape, de ce-urile copilăriei sunt chiar motorul filosofiei, ceea ce îi face pe copii mici filosofi înnăscuți.
Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane ale României. În spatele operei sale se ascunde trauma asasinării tatălui său când avea 11 ani, răzvrătirea unei adolescente care după aceea și-a luat viața în propriile mâini și dorința de a trăi în prezent: de la cititul de pe un ecran în loc de cărțile „care foșnesc“ la a încuraja tinerii să spună povești așa cum simt ei. Dincolo de autoarea pe care o putem găsi pe Facebook, în librării și în manualele școlare, am încercat să cunoaștem omul.
Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții.