
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.
Iris învață la Școala Latokartano, Helsinki. A început școala acum mai bine de o lună. La ei, doar părinții celor din clasa întîi au mers la școală. Iar apoi elevii au făcut interviuri cu personalul școlii, în care i-au întrebat pe adulți ”cum trebuie adulții să se comporte cu copiii”. ”Pe profesori i-am întrebat cum se poate îmbunătăți un elev. Ne-au spus că un elev devine mai bun atunci când știe ce să învețe”, ne-a povestit Iris Biro, elevă de origine română din Helsinki.
Rafly a venit din Indonezia să studieze Jurnalism la Cluj-Napoca, prin intermediul uneia dintre bursele oferite de Guvernul României tinerilor din țările non-UE. Acesta povestește, în limba română, cum a fost călătoria sa educațională la noi, de la proceduri și cum se descurcă cu banii până la cum l-au lovit diferențele culturale. „Nu e pentru cei slabi de inimă”, poate da în scris tânărul indonezian. (Scroll down for English version)