
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Pentru o învățătoare din Timișoara, cariera înseamnă să înveți continuu. Chiar și după 30 de ani la catedră.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Au trecut mai bine de două decenii de când Mioara Moraru s-a mutat în Italia cu soțul și cei doi copii. Din dorința de-a construi o comunitate de români, în 2010, a înființat Asociația Propatria. Le-a oferit, astfel, compatrioților posibilitatea să se cunoască și, în același timp, a promovat cultura noastră printre italieni. La fel de important i s-a părut să le dea ocazia copiilor din diaspora să învețe limba română, utilă mai ales dacă familia se întoarce în țară. Anul acesta, a organizat o tabără, „Atelierul de vorbărit”, la care au participat cam 90 de copii. În 2020, când a început pandemia, peste 8 mii de minori s-au întors cu părinții din străinătate, să facă școală în România.