
Pe lângă joaca serioasă cu copiii de la grădiniță, sunt contributor la două publicații online, Elita României și Viitorul României și realizez interviuri ce promovează valorile românești. Nutresc sentimente față de țara noastră, ba chiar descopăr că pot contribui un strop la îmbunătățirea ei prin meseria pe care mi-am ales-o.

Op-Ed. Aproape cu toții știm cum începe Biblia („La început Dumnezeu a creat …”) sau Hamlet („Cine e acolo?”) sau un basm („A fost odată ca niciodată, …”), dar a-ți ști începuturile, atunci când devii conștient că ceva major s-a întâmplat în viața ta, ceva care te-a schimbat irevocabil, acest detaliu vital ni se arată cam mai întotdeauna fără a ne fi orchestrat viața pas cu pas, detaliu cu detaliu.
Aproape un sfert dintr-o generație de copii de la țară se pierd pe drum în primii opt ani de școală. Adică un sfert nu mai ajunge la liceu. Despre școlile de la țară se știe că au toaleta în curte, că sunt prost dotate și au rezultate slabe la evaluările naționale. Sunt însă și școli din rural cu profesori dedicați, care dezvoltă proiecte și fac eforturi să-i ajute pe elevii lor să nu renunțe la educație. Cinci dintre aceștia au fost premiați în această săptămână de organizația Teach for Romania.
Lipsa de resurse, neînțelegerile din cancelarie și o programă inflexibilă transformă profesorii în acrobați. „Acrobații” se numește și piesa lui David Schwartz, care se joacă de trei ani în teatre și școli. Regizorul ne-a relatat într-un interviu cum s-a inspirat din propriile experiențe din școală și din poveștile profesorilor din rural pentru a pune în scenă viața lor de zi cu zi.