Profa de biologie care le predă elevilor despre dependențe și boli cu transmisie sexuală

REZOLVAT by Școala9 este primul proiect de jurnalism de soluții în educație. În calupuri separate tematic, luăm câte o problemă cunoscută a școlii românești și mergem către experți și profesori pentru soluții testate, ne uităm la oportunități, dar și la limitări. În primele două serii am vorbit despre abandon școlar și literație. Acum, disecăm tema alfabetizării științifice și matematice.

Profesoara de biologie Cristina Dudan își începe orele pe care le ține la Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș cu întrebarea: „La ce credeți că vă folosesc aceste conținuturi și când considerați că puteți să le aplicați în viața de zi cu zi?”. Anticipează așadar ce ar putea să o întrebe elevii pe ea. 

Și din acest punct profesoara construiește tot scenariul lecției. 

Iar biologia îi dă multe legături cu viața de zi cu zi. Folosește drojdia pe care o au toți în bucătărie, de exemplu, la lecțiile despre Regnul Fungi, la ciuperci. Sticlele și paiele se folosesc în realizarea machetei sistemului respirator, proiect pe care îl face în clasă sau îl dă copiilor pentru acasă. 

„Elevii primesc ca sarcină de proiect pentru acasă acest gen de activitate sau alte tipuri de lucrări practice adaptate de mine, urmărim un filmuleț sau explic eu pașii de lucru, apoi ei realizează acasă lucrările, se filmează lucrând, și prezintă la școală materialul video. În plus, în formatul actual, elevii își dezvoltă și competențele digitale”, explică profa.

„Mă încarc cu energie bună atunci când simt că am reușit să captez atenția copiilor”

Cristina are 39 de ani și a intrat în învățământ din 2011, după ce a absolvit Facultatea de Științe, din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și două masterate în Biologie aplicată și în Expertiza și Managementul sistemelor ecologice. De șapte ani este titulară la colegiul din Făgăraș. Aici predă profesoara de biologie de la clasa a V-a până la clasa a XII-a, un colegiu național cu aproximativ 1.500 elevi. Petrece între 6-8 ore acolo unde face zilnic între 6000-8000 pași, în care „mi se descarcă bateriile cel mai ușor, dar în același timp, mă încarc cu energie bună atunci când simt că am reușit să captez atenția copiilor, să-i mențin în sarcina de lucru, să-i provoc să gândească, să se exprime, atunci când văd sclipiri în ochii lor.”  

Locuiește alături de familia sa în satul Lisa din comuna cu același nume din județul Brașov. Este soție de preot și mamă a 4 copii, doi băieți gemeni de 17 ani și două fetițe adoptate, una de 5 ani iar cealaltă de 8 ani.

Cu soțul s-a cunoscut în Sibiu, la majoratul unei prietene comune. El era student la Facultatea de Teologie din Sibiu, în anul II de studiu. Anul acesta împlinesc 18 ani de căsătorie. Primul an după căsătorie, mai exact în 2008, el a fost hirotonit diacon pentru Catedrala Mitropolitană din Sibiu. „Apoi, în 2011 am acceptat să mergem în Parohia Ortodoxă din Lisa, pentru că am dorit să oferim gemenilor noștri o viață la țară, cu liniște și aer curat. Nu am avut scopuri mărețe sau liste cu obiective de bifat, ci am trăit pur și simplu, încercând să descopăr ce este fericirea adevărată. Am prioritizat întotdeauna familia și ne-am construit micul nostru univers unde ne încărcăm bateriile unii altora”, adaugă profesoara. 
De mică a adorat anatomia, a avut o profesoară extraordinară în clasele V-VIII, spune ea, pe care a luat-o drept model și care a inspirat-o. 

Cam de când a intrat profesoară a fost și navetistă, pe distanțe de până la 50 km, cu mașina personală, pe orice vreme. Azi face drumul de la Lisa la Făgăraș sau Lisa-Viștea de Jos-Făgăraș. 

Niciodată nu s-a limitat la fișa postului, mereu a simțit să facă mai mult. A aplicat de pildă la programul Științescu Țara Făgărașului, cu care a reușit să cumpere microscop, telescop, materiale didactice și să facă tabere de cercetare la cort, cu biologi, expediții în peșteri sau în pădure. În paralel, acasă, au avut activități pentru copiii din sat și satele vecine, și la școală, pentru elevi. Toate acestea s-au întâmplat până când Cristina și-a descoperit o afecțiune gravă la inimă care a făcut-o să încetinească puțin. Dar și asta i-a dat o idee de proiect. 

„În 2021 am gândit un proiect de dotare al școlilor din Făgăraș cu defibrilatoare externe automate, proiect pe care l-am înscris în programul de bugetare participativă al primăriei Făgăraș. Proiectul a fost votat de cetățenii orașului și a fost declarat câștigător, ulterior implementat. Am obținut certificare europeană pentru resuscitarea cardio-respiratorie și de atunci susțin gratuit cursuri de prim ajutor în școală și în comunități de profesori”, adaugă profesoara. 

Școala românească are multe provocări și tocmai prin programele în care se implică, Cristina încearcă să răspundă unora dintre ele. Este o schimbare continuă. „An de an îmi adaptez metodele în funcție de specificul claselor. Generațiile actuale vin în gimnaziu cu un mare deficit de atenție, cu o sensibilitate emoțională crescută și cu o capacitate extrem de scăzută de a sta în sarcina de lucru.” 

Metode ca informația să se lipească de elevi

De-a lungul timpului a testat mai multe metode de predare-învățare. Se folosește, de pildă, de modele 3D virtuale, face împreună cu elevii o hartă conceptuală pentru lecția din ziua respectivă, realizează desenul pe tablă și apoi rezumă conținuturile lecției în două fraze. 

O altă metodă ce dă roade la orele sale este metoda biletelor cu întrebări din lecția de zi. „Elevii formulează întrebările, pe bilețele, în echipe de doi, le împăturesc, le adunăm pe toate într-o căciulă, apoi extrag două întrebări și răspund”, explică Cristina.

„Lucrările practice ca metodă de descoperire sau ca fixare și consolidare pot fi realizate prin măsurarea frecvenței respiratorii, măsurarea perimetrului toracic în inspirație sau expirație, disecții pe organe de mamifer, observarea unor celule și țesuturi la microscop, punerea în evidență a amidonului din alimente, realizarea unor creiere din polistiren, cu colorarea specifică a lobilor emisferelor cerebrale și cu notarea succintă a funcțiilor îndeplinite, exerciții cu planșe pentru examinarea vederii cromatice”, enumeră profesoara alte idei. 

Apoi, copiilor le plac experimentele, observațiile la microscop. Unii preferă anatomia, sunt interesați de felul în care funcționează corpul uman, alții sunt pasionați de lumea plantelor și a animalelor. 

„Iarba verde de acasă este un proiect care se derulează pe teren, la identificat plante medicinale. Doamne, câtă bogăție în satul nostru! Identificăm, învățăm despre organele plantelor și perioada de recoltare, proprietăți farmacodinamice!” 

În ultimii patru ani, de după pandemie, spune profesoara, le explică copiilor cum percepe creierul învățarea, ce metode pot folosi acasă să evite toceala și surmenajul intelectual și ce înseamnă odihna activă și pasivă, ce rol are somnul pentru transferul informației în memoria de lungă durată, cât de importantă este hidratarea și calitatea alimentelor consumate pe parcursul zilei. 

„Îmi doresc ca ei să conștientizeze faptul că învățarea este dependentă de toți acești factori: minte sănătoasă în corp sănătos.”

Fără zahăr la școală

O minte sănătoasă în corp sănătos înseamnă și ce mănâncă copiii. Așa că de la o clasa a VI-a, când predă sistemul digestiv, Cristina Dudan le arată elevilor un clip despre efectele nocive ale zahărului asupra creierului. Le explică de ce zahărul acţionează ca un drog şi le creează stări de agitaţie. 

Apoi, lansează o provocare: elevii sunt îndemnați să cumpere produse de la magazinul de la școală fără zahăr și recompensați cu un punct la testul de biologie. Îi roagă să se supravegheze unii pe alţii. 

„Insist mult cu această provocare, dar copiilor le este din ce în ce mai greu să răspundă afirmativ, adică să renunțe la dulciuri cumpărate câteva săptămâni pentru a observa ce modificări apar în corp. În schimb, intră în provocarea mâncării la caserolă, care oferă hrană diversificată și hrănitoare, nu același banal sandviș cu șuncă sau salam. Au scăzut destul de mult ironiile referitor la ceea ce au de mâncare în caserolă (paste, omletă, piept de pui), aproape de tot aș putea spune, adică simt la ei o siguranță psihologică de a veni cu orice tip de mâncare în caserolă, la școală”, conchide profesoara Cristina Dudan.   

„O elevă mi-a trimis SMS că i-a întârziat menstruația”

Chiar dacă este preoteasă, Cristina spune că nu vede o incompatibilitate de niciun fel cu predarea educației sexuale. Vorbesc despre boli cu transmisie sexuală la capitolul Reproducerea sau la lecția despre sânge, la Biologie, dar și la orele de Educație pentru sănătate. „Chiar se dezvoltă și curiozități spontane din partea elevilor pe lângă unitatea de învățare. Lecțiile sunt diverse. Fie urmăresc imagini, fie fac prezentări pe echipe, fie urmăresc documentare și discută statistici naționale.”

O statistică de la care pleacă în discuții este din campania „Sănătatea reproducerii” sau iau pur și simplu site-ul unei clinici și discută despre setul de analize care se fac pentru detectarea bolilor cu transmitere sexuală. 

„Această pagină o folosesc pentru a conștientiza cât costă doar examenele pentru diagnosticare, să știe că aceste boli nu se descoperă decât prin teste specifice, nu prin cele uzuale.  Mulți chiar povestesc experiențe ale prietenilor, situații auzite pe la televizor, văzute pe Tiktok”, povestește ea. 

Profa crede că au dezvoltat o relație de încredere cu elevii și îi îndeamnă să ceară ajutorul. 

Chiar am avut o situație, acum câțiva ani, în care o elevă de clasa a IX-a mi-a scris pe la ora 23 că este speriată, i-a întârziat menstruația și crede că e însărcinată deoarece își începuse viața sexuală, îi era frică să-i spună mamei. Am liniștit-o, am sfătuit-o să facă un test de sarcină și dacă iese pozitiv să-și anunțe mama, să mă anunțe dacă are nevoie de sprijin în discuția cu mama. Totul s-a terminat cu bine, fusese doar o întârziere mai mare.”

„Nimeni nu se va lăsa de droguri pentru că vede un afiș”

Uneori, profesoara de biologie transformă orele sale în ore de dezbatere care aduc în față subiecte actuale cu care se confruntă tinerii, cum ar fi dependența de droguri.

„Ascultăm mărturii cutremurătoare ale foștilor dependenți recuperați în cadrul Teen Challenge, analizăm statistici ale consumului de substanțe. Foarte des abordez tematica depresiei și a bolilor psihice, sexualitate și boli cu transmitere sexuală, ore în care elevii participă activ în discuții și dezbateri.”

Deși la o vârstă în care personalitatea, gândirea și ideile despre ce e bine și rău în viață abia se conturează, sunt elevi care conștientizează că este necesar să fie mai atenți la stilul de viață (hrană, somn, stres), conștientizează riscurile la care se supun fumând sau luând substanțe de orice fel, spune profa.  

Lecțiile sale despre dependențe se încadrează în capitolul Sistemul nervos. „La lecția Sinapsa, de exemplu, amintim despre dependențe când povestim despre dopamină ca neurotransmițător (în special la liceu), la lecțiile despre funcțiile encefalului, la lecțiile Igiena sistemului nervos, la opționalul Educație pentru sănătate. Unele clase aleg în clasa a VII-a acest opțional, inclusiv clasa a XI-a a ales anul acesta”, adaugă profesoara Cristina.

„Reacțiile erau de blocaj, nu le venea sa creadă elevilor de gimnaziu, iar cei de liceu priveau înmărmuriți. Cel puțin unii. Alții, cred că derulau multe în mintea lor. Cert este ca a fost de impact, după reacțiile lor. La o clasă a VII-a, elevii m-au rugat să mai facem câteva ore pe tema asta. Știam că e de interes. Inclusiv în Făgăraș ne lovim de traficul și consumul de droguri ”, adaugă profesoara.

În plus, profesoara de biologie a sesizat că în urma acestor discuții, elevii au învățat cum să recunoască un dependent de droguri în faza incipientă, au înțeles că trebuie să anunțe adulții din jur, să plece din grupurile în care se consumă droguri

„Majoritatea proiectelor antidrog în școli propun realizarea de afișe. Acelea sunt pierdere de vreme. Nimeni nu se va lăsa de droguri pentru că vede un afiș. Și pe pachetele de țigări scrie fumatul ucide și tot se fumează la greu. La ore, dezbatem factorii emoționali ce îi împing pe unii să fie consumatori de țigară, substanțe.”