Eu cred că va veni momentul în care fiecare își va asuma responsabilitatea pentru ceea ce face, cu demnitate și deschidere pentru învățare, așa cum cred că avem nevoie de instituții cu profesioniști capabili să genereze răspunsuri și reacții în timp real la orice situație. Acum, în opinia mea, este mult mai productiv să privim către aspectele pozitive. Nu aș spune așadar că am ratat chiar de tot aceste săptămâni.
În primul rând, am conștientizat unde suntem, cât de rezistenți am fost la schimbare, cât de multe sunt lucrurile pe care nu le știm, dar și cât de vulnerabil este sistemul de educație. Faptul că 30-40% dintre elevi nu au participat la activitățile online, de orice tip ar fi ele, spune foarte multe despre calitatea sistemului de educație, despre lipsa lui de eficiență, despre inechitate. Faptul că am avut profesori care nu au relaționat și nu au comunicat cu elevii, din diverse motive, ne arată cât de necesară este schimbarea paradigmei de recrutare, angajare și formare continuă a corpului profesoral. O autonomie sporită a școlilor ar trebui să fie una dintre temele de reflecție decizională a acestei perioade.
În al doilea rând, o bună parte dintre profesori și directori au testat aplicații și instrumente online și au menținut legătura cu elevii. Avem școli în care profesorii au trecut urgent printr-un modul de învățare de criză, iar elevii au fost implicați în activități educaționale online chiar din prima săptămână, cu orare adaptate. Cu siguranță mai au multe de învățat, dar au făcut pasul către o altă paradigmă. Putem spune că avem acum experiențe și exemple de practică, unele mai bune, altele mai puțin bune, din care putem învăța și din care putem dezvolta modele din ce în ce mai eficiente.
În al treilea rând, cei mai mulți dintre părinți și-au redescoperit copiii, nevoile și provocările lor în procesul de învățare. Vreau să cred că i-au descoperit și pe profesori, un pic altfel decât atunci când se întâlneau cu ei în pauze, pe holurile școlii. Au văzut eforturile și limitările, răbdarea și perseverența în fața provocărilor generate de contextul atipic în care pedagogii predau și învață alături de elevi.
În al patrulea rând, profesorii au descoperit că elevii pot fi profesorii lor! În noul context, elevii au devenit partenerii profesorilor în procesul de învățare. Copiii i-au sprijinit pe profesori cu tehnologia, i-au ajutat să învețe cum să folosească sau să descopere caracteristicile aplicațiilor folosite. Deseori, elevii au sugerat ce aplicație ar fi mai bună într-o anumită etapă a lecției. Relația lor cu profesorii s-a îmbunătățit considerabil în această perioadă, spun ei. E un semn că avem șanse ca școlile și clasele să devină comunități de învățare autentică.
Toate aceste lucruri păreau de nerealizat înainte de criză, dar, iată, acum suntem mult mai departe în procesul de învățare și transformare – a noastră și a școlilor.
Rămâne o problemă majoră nerezolvată: situația copiilor din zone vulnerabile, din familii cu resurse modeste. Oricât de mult aș dori să scot în evidență aspectele pozitive și lecțiile acestei perioade, înainte de toate avem de rezolvat decalajul profund dintre copiii din familii cu resurse cât de cât decente și cei din familii vulnerabile. Este, în opinia mea, problema cea mai mare și cea mai urgentă a momentului, alături de protejarea sănătății lor. Nu evaluarea, nu întoarcerea la școală, nu recuperarea materiei – admitem, urgente și ele. Cei mai importanți sunt copiii, fie că provin din mediul rural sau din medii defavorizate. Pe ei trebuie să-i recuperăm mai întâi!
Așadar, nu am ratat, am învățat. Am învățat să stăm față în față cu criza și incertitudinea, cu temerile și vulnerabilitățile noastre, și asta nu e de neglijat.
Avem în față câteva săptămâni bune de școală la distanță. Să le folosim cu eficiență maximă și să continuăm să învățăm cu toții: cum să ne gestionăm fricile, cum să facem cale prin necunoscut, să învățăm despre noi. Să învățăm cu și mai multă hotărâre cum să transformăm școlile, cum să le facem spații de învățare vizibilă și digitală pentru TOȚI copiii. Să învățăm împreună să gestionăm urgentul în favoarea a ceea ce este important.
Ilustrație: Unitone Vector/Shutterstock
