Poți să înveți o limbă străină din filme și seriale?

Știu franceză, portugheză și puțină engleză. 

Când eram mică, înainte de clasa a V-a, am descoperit „Miraculos: Buburuza și Motan Noir” pe YouTube, care era în franceză. E un serial de desene animate japonezo-franco-coreean despre doi adolescenți care se transformă în supereroii Buburuza și Motan Noir pentru a apăra orașul de răufăcători. De acolo am prins niște formule de salut și cuvântul pisică „chat”. Atunci mi-am dat seama că-mi și place limba asta. 

Portugheza mi-a atras atenția în clasa a XII-a. Mă uitam la un serial și mi s-a părut ceva diferit. Primul cuvânt pe care l-am învățat din serialul ăla a fost „obrigada” - „mulțumesc”, iar apoi câteva formule de salut și denumiri de animale.

Azi sunt studentă la Franceză-Portugheză și preocupată de cum înveți mai bine și mai profund o limbă străină. Și mai ales, cât ajută filmele și serialele?

Mai multe studii internaționale realizate de-a lungul ultimelor decenii arată că vizionarea filmelor este o metodă foarte eficientă pentru tineri pentru a-și îmbunătăți vorbirea, ascultarea și vocabularul și pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine cultura și stilul de viață.

Mai ales subtitrările în limba filmului aduc câștiguri de vocabular, indiferent de nivelul celui care învață, arată o meta-analiză făcută de cercetători de la Universitatea Cambridge. Asta pentru că privitorul asociază textul de pe ecran cu sunetul. Pe de altă parte, meta-analiza s-a uitat și la studii anterioare care arată că și fără text, un video poate avea efecte pozitive, deși mai mari în cazul celor educative, precum documentarele și TedTalks, decât pentru filme și seriale.

Am realizat și eu un sondaj. Am întrebat 100 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani despre cum au învățat o limbă străină, cât au contat filmele și online-ul în proces și care a fost partea cea mai dificilă. 

Cei mai mult știau engleza - 87 dintre ei și aproape jumătate erau francofoni. Mai vorbeau germana, spaniola și italiana mai mulți dintre ei, dar existau și pasionați de coreeană, neerlandeză, neogrează, turcă, chineză, arabă sau japoneză. Majoritatea aveau și un certificat care le atesta cunoștințele într-o limbă străină. 

Limbile cel mai greu de învățat pentru vorbitorii de engleză sunt mandarină, araba, japoneza și coreeană, nici maghiara nu e tocmai floare la ureche. Asta în funcție de numărul de ore necesare ca să ajungi la un nivel bun, spun cercetările internaționale. 

Foto: Reina Gheorghiță, arhivă personală

Seriale și vocabular

Tinerii români cu care am vorbit mi-au împărtășit și ei dificultățile lor. I-am întrebat „Cum ați reușit să învățați limba străină?”. Variantele au fost: autodidact, școală/facultate, cursuri private, aplicații, ședere în străinătate, filme/seriale și altele.

Pentru majoritatea dintre ei - 87, școala și facultatea rămân baza teoretică, 76 au bifat și filmele și serialele ca modalități de învățare. Au mai menționat în număr mare aplicațiile și cursurile private, pe 13 dintre ei i-a ajutat traiul în străinătate în învățarea limbii. 

Ca să înveți pe bune o limbă poți să te folosești de tot ce te înconjoară e de părere Reina Gheorghiță, astăzi masterandă în anul al II-lea la programul de Traducere Specializată. Când a vrut, în adolescență, să-și perfecționeze engleza, și-a făcut propriul sistem prin care televizorul îi era un fel de tutore: „Mi-am făcut un fel de agendă și în ea notam mereu replicile sau expresiile sau gramatica folosită de personaje, actori în anumite seriale la care mă uitam. Țin minte că la televizor, mă uitam la TV la seriale Disney, unde efectiv anulam dublarea și ei vorbeau practic limba engleză și mai ales acolo unde era mereu un limbaj conversațional, învățam foarte multe lucruri și mă ajuta și când venea vorba de pronunție, de expresiile uzuale folosite de tineri…”

De multe ori, nu-și punea subtitrări la seriale fiindcă voia să priceapă ea ce spun personajele. O excepție a fost când „mă uitam la o chestie australiană și cum accentul e destul de puternic, îmi pun si subtitare, ca să fiu sigură că înțeleg totul 100% sau cum au expresii diferite sau lucruri pe care nu le-am auzit până atunci, prefer să țin și subtitrările pentru că astfel, văd și ce cuvinte sunt folosite, pot și să caut acel cuvânt sau acea structură și să înțeleg ce înseamnă.”

Tânăra crede și ea că e nevoie de pasiune pentru o cultură ca să înveți cu plăcere și când devine grea. Așa a fost pentru ea SUA, Marea Britanie, dar și Coreea pe care a descoperit-o datorită K-pop-ului. „E ca o mișcare. Cred că pasiunea mea pentru coreeană a durat din clasa a opta, până undeva prin clasa a unsprezecea, când eram în pandemie. Mă uitam la foarte multe lucruri coreene, ascultam cel mai mult muzică coreeană și mă ajutase să învăț lucruri. Nu pot să zic că am evoluat, până la a avea un nivel din ăsta ridicat de limbă, doar că știu că pasiunea pentru coreeană chiar m-a făcut să continui mulți ani să învăț limba.”

Crede totuși că nimeni n-ar trebui să creadă că ar putea învăța o limbă doar din filme și seriale, asta ajută mai degrabă să te familiarizezi cu limba, cu accentele, dar deja ai nevoie totuși să știi puțin limba ca să te ajute. 

Și pe Bianca Sanda (foto), azi studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (FLLS), au ajutat-o filmele și serialele. „Când eram în liceu, voiam să fiu mai bună la franceză, să îmi dezvolt vocabularul și să cunosc expresii uzuale ale limbii și urmărind seriale și filme pe Netflix cu subtitrare în franceză sau chiar audio în franceză sau chiar audio fără subtitrare în franceză. Am reușit să îmi dezvolt vocabularul și chiar m-au ajutat foarte mult și în prezent la facultate și în momentul în care lucrez cu limba franceză chiar m-au ajutat.”

Bianca spune că subtitrarea a ajutat-o să vadă cuvintele și să poată urmări acțiunea mai simplu. Altfel, ea crede că și AI-ul poate fi un partener de învățare. „Poți să vorbești, de exemplu, cu AI-ul în limba franceză și să porți în dialog cu AI-ul în limba pe care o vrei. Bine, sunt și aplicații în care poți să faci asta sau poți să alegi un profesor.”

Toate sunt folositoare, dar e nevoie clar de multă muncă individuală, lucru cu textul, mult timp alocat pentru învățare. 

Dintre toți respondenții, 66 au indicat gramatica drept cea mai grea provocare. Gramatica engleză i-a dat ceva bătăi de cap și Reinei. Spune că nu se legau în capul ei timpurile „present perfect simple și „past perfect simple”. Dar și aici a ajutat-o să analizeze limbajul serialelor. „Legat de faptul că gramatica a fost dificilă pentru mine, e din cauză că la școală, deși ni se preda în gimnaziu gramatică, nu prea insistam atât de mult pe exerciții și de cele mai multe ori profesoara lucra deja cu elevii care știau, iar în liceu profa noastră nu ne preda efectiv nimic, ne dădea doar fișe”, mai spune Reina.

„(Filmele, n.r.) m-au ajutat să văd cum anume, din punct de vedere gramatical, sunt compuse propozițiile, m-au ajutat foarte mult și ca să văd exact structura, pentru că de exemplu din auzite nu ești foarte atent la cum se scrie ceva”, mi-a spus și Andra Gabriela Munteanu, studentă în anul II la FLLS. 

Cum alegem filmele pentru a atinge succesul?

Totuși, pentru o învățare mai eficientă este nevoie să alegem filmele în funcție de nivelul de limbă pe care îl avem deja, spune Vlad-Mihai Bogza, profesor de limba portugheză și doctorand al Universității din București. ,,De la neofiții absoluți și până la cunoscători performanți, toți pot beneficia de pe urma filmelor/serialelor, dacă știu ce să extragă din ele. Un începător, bunăoară, ar putea să exerseze dimensiunea fonetică a limbii, folosindu-se de subtitrări (dacă sunt disponibile)’’, explică profesorul. Adică, cu ajutorul subtitrărilor putem să învățăm mult mai ușor să pronunțăm și să scriem cuvintele pe care le auzim.

„Nu trebuie să deznădăjduiești dacă vezi că nu reții absolut tot ceea ce ai pescuit dintr-o secvență de film/serial. Expunerea la limbă este vitală, dar nu trebuie să rămână strict la nivelul acesta”, mai spune Vlad Bogza. 

Dincolo de filme, există și alte metode pentru a învăța o limbă străină. În studiul profesorului Ulugbek Elmurodov de la Universitatea Pedagogică de Stat din Chirchik, Uzbekistan, ,,Tehnologii inovatoare și metode eficiente pentru învățarea limbii engleze ca limbă străină: O analiză a abordărilor actuale” (Innovative Technologies and Effective Methods for Learning English as a Foreign Language: A Review of Current Approaches), cercetătorul pune accent pe metoda învățării prin interese.

Adică, putem căuta în limba străină pe care o învățăm lucruri ce ne pasionează. De exemplu, rețete, jocuri sau știri. Creierul nostru are tendința să rețină cuvintele mai repede când informația ne este utilă. 

Folosirea motoarelor de căutare pentru a găsi informații despre pasiunile noastre ajută creierul să rețină cuvintele mult mai repede. Deși vocabularul este o componentă fără de care nu ne putem descurca, nu este necesar să cunoaștem toate cuvintele unei limbi, explică Elmurodov. Autorul subliniază că, pentru o conversație fluentă, este nevoie să știm aproximativ 3.500 de cuvinte. Muzica e un alt mijloc eficient de a învăța vocabular. 

„Literatura a fost pasiunea mea dintotdeauna. Cred că este foarte important să-ți alegi exact limbile care te pasionează, către care ai o anumită chemare. Spre exemplu, eu am ales franceza pentru că are o anumită linie melodică, pentru că îmi plăcea cum sună, pentru că oricum îmi plăceau oamenii în general, vorbitorii de franceză, cultura lor, tradițiile, obiceiurile, țara, orașul Paris”, mi-a spus Adina Pițigoi, una dintre tinerele care au participat la sondaj. În absența dragului față de acea limbă, faptul că te uiți la filme și notezi vocabular foarte posibil nu te vor face un vorbitor fluent. 

Rigoare și pasiune

Profesorul Vlad Bogza subliniază că pentru a avea succes la învățarea unei limbi străine, avem nevoie de două lucruri foarte importante: „iubire și rigoare”. Iubirea este pasiunea pentru învățare și pentru acea limbă, iar rigoarea înseamnă să nu mai tragem de timp când ne apucăm de făcut ceva, dar să fim și ordonați. ,,De exemplu, nu încep să învăț indicativul prezent al verbului, mă plictisesc la paradigma regulată, mă duc să citesc ceva, notez trei cuvinte, mă întorc la verb, iar mă plictisesc, pun o emisiune, sunt atent 2-3 minute, după fac o pauză și mă uit la ceva pe telefon. Asta e anomie (haos, dezordine, n.r.) și nu putem să obținem calitate în felul ăsta’’, explică Bogza. „Procesul de învățare nu poate funcționa fără dedicare sănătoasă’’. Cu alte cuvinte, chiar dacă devine plictisitor, demersul trebuie să continue.

Metode alternative de învățare a unei limbi străine

Dincolo de orice mijloace, învățarea profundă a unei limbi are în spate un proces pe care platformele de streaming nu-l pot substitui. Este nevoie de mai mult de un episod dintr-un serial pentru a fixa bazele unei limbi. 

Profesorul Bogza oferă cele mai importante trei metode pentru a putea construi o bază a limbii:

1. Expunerea zilnică la limbă, atât prin mijloace media, cât și prin intermediul textelor; 
2. Aprofundarea structurii limbi prin orice mijloace (de la flashcarduri, jocuri create pe loc, mici teste);
3. consumul cultural, adică o conectare la cultura țării în care aceasta este vorbită. Din păcate, ,,se nutrește falsa impresie că dacă înveți trei preparate gastronomice, un compozitor și un pictor francez, să spunem, înseamnă că ai bifat latura culturală”, spune profesorul. În realitate însă cultura înseamnă să înțelegi gândirea și tradițiile acelor oameni. 

Profesorul Bogza spune că, spre deosebire de generațiile trecute, care învățau robotic o limbă străină, repetând mereu aceleași cuvinte și expresii pentru a atinge un nivel de limbă (A1-C2), generațiile actuale au început să-și dorească să învețe o limbă pentru a comunica.

Tinerii de azi nu mai vor să se exprime plat, ei își adaptează limbajul în funcție de situație, afirmă Bogza. Cum se poate face asta? Cu ajutorul lumii digitale. 

Profesorul avertizează încă că există „o capcană a hedonismului pedagogic” potrivit căreia ar trebui să ne facă plăcere orice activitate de învățare, să fie totul o distracție. „Învățarea nu trebuie să fie numai joacă perpetuă și beatitudine, ci trebuie să comporte și acea mică agonie (folosesc cuvântul cu sensul lui etimologic) inevitabilă. Să nu ne ferim de dificultăți și de piedici, ba dimpotrivă, să le îmbrățișăm ca pe un element organic al învățării.”

EDITAT DE CRISTINA RADU