Dacă toți adolescenții din România ar fi o clasă cu 28 de elevi, atunci 7 dintre ei au jucat măcar o dată la păcănele. Online sau offline. Un sfert dintre ei, adică tot 7, ar începe să joace chiar mai devreme de clasa a noua, înainte să împlinească 14 ani. Vârful de inițiere apare la 16 ani, arată cercetarea „Betting on a better future”.
Este un studiu care s-a uitat la modul în care adolescenții percep, întâlnesc și practică jocurile de noroc, realizat de Centrul de Studii în Idei Politice (CeSIP), o organizație non-guvernamentală fondată de studenți și cadre universitare din cadrul SNSPA.
Școala9 a documentat în profunzime modul în care adolescenții sunt atrași către jocurile de noroc, chiar dacă sunt minori, și ce soluții există.
Trei citate din documentarea noastră de până acum:
- „Faptul că m-a lăsat și pe mine (să joc, n.r.) și că am văzut cum e să câștig, mi-a oferit o senzație pe care nu o mai simțisem până atunci și asta m-a făcut să continui să joc. Nu era deloc securitate, nu era deloc poliție, oamenii ăia nu erau instruiți să verifice buletinul. Te vedeau cu puțină barbă, nu-ți mai cereau buletinul.” Ervin, consumator, 18 ani;
- „Cel mai important lucru pe care îl putem face nu este tratamentul. E ca și cum ai spune cum putem să construim mai multe spitale de ortopedie pediatrică, pentru că copiii noștri tot cad în gropi și își rup picioarele. Cel mai bun lucru pe care îl poți face nu este să construiești spitale de psihiatrie pediatrică, cel mai bun lucru este să acoperi gropile, să nu mai cadă în ele. Pentru că adolescentul este încă o minte fragedă și el depinde foarte mult de mediul în care se dezvoltă.” Eugen Hriscu, psihiatru și psihoterapeut;
- „Statul a dat excepții peste excepții, a stat în complicitate, a fost OK să încaseze bani prin această industrie, nu de la această industrie. A închis ochii, pur și simplu.” Diana Stoica, deputată USR.
UN ABC DE PĂCĂNELE
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) este o instituție înființată în 2013, sub Ministerul de Finanțe, cu scopul de a supraveghea industria, să se asigure că jocurile sunt corecte, consumatorii nu sunt fraudați și că operatorii își plătesc taxele la stat.
ONJN are și rol de licențiere și autorizare, adică nicio casă de pariuri, cazino sau site de jocuri nu poate funcționa legal în România fără aprobarea sa.
Apoi, după ce își obțin licența, operatorii sunt verificați tot de ONJN că își plătesc taxele la stat și că nu măsluiesc aparatele sau algoritmii de software.
Un alt rol important al ONJN este să protejeze consumatorii, să se asigure că minorii nu au acces în săli și pe platforme online și că le oferă posibilitatea jucătorilor să se autoexcludă.
Operatorii care permit accesul minorilor în locațiile fizice sau să intre pe platformele online de jocuri pot primi amenzi între 10.000 și 250.000 de lei.
CIFRELE NEPUTINȚEI
Avem în prezent 45.000 de aparate de joc autorizate în toată țara, un număr la jumătate față de acum patru ani, potrivit registrului Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN).
În București găsim cam 20% dintre ele, împărțite în 751 de puncte de lucru. Un aparat la 210 locuitori. La nivel național, avem un aparat de joc la fiecare 420 de locuitori.
„Avem sub 70 de persoane care fac control la nivel național”, ne-a spus Vlad Soare, președintele ONJN. Asta în condițiile în care inspectorii trebuie să verifice „atât accesul minorilor în sălile de joc, cât și funcționarea mijloacelor de joc”.
Conducerea ONJN caută soluții pentru a extinde controlul, spune Soare:
- angajarea de noi inspectori sau
- „transferul unor competențe de control către alte autorități”, cum este poliția.
În acest moment, dacă poliția identifică, de exemplu, minori în sălile de jocuri, informează ONJN „pentru luarea măsurilor legale conform competențelor”.
În 2023, Poliția a identificat la nivel național un singur elev din județul Gorj care era în timpul orelor într-o sală de jocuri, în 2024 au găsit trei elevi în județul Gorj și anul trecut doi minori din Harghita. Asta au înregistrat oficial. Situația ar putea fi diferită la polițiile locale.
Uneori chiar școlile cer sprijin de la autoritățile locale. De exemplu, un director din Domnești, Argeș, a cerut ca, pentru fiecare caz, poliția să transmită școlii numele elevului, data și ora în care a fost găsit în sălile de jocuri din proximitatea liceului. Poliția a identificat atunci nouă elevi.
Ar trebui să vorbim despre asta la școală
Cercetătorii Vlad Bujdei-Tebeica și Bogdan Florian au ales segmentul de vârstă 14-18 ani în realizarea studiului „Betting on a better future” ca să vină cu date față de care „nici politicienii nu ar mai avea ocazia să se eschiveze”. „Pe 14-18 ani copiii nu au voie să aibă acces”, explică Vlad Tebeica.
Ce spune cercetarea lor:
- Cele mai populare forme de joc sunt păcănelele online și pariurile sportive, urmate de jocurile de cazino;
- Un rol important în apropierea tinerilor de aceste activități îl are publicitatea digitală. Adolescenții spun că văd reclame la jocuri de noroc zilnic sau săptămânal pe rețelele sociale, pe site-uri pe care le frecventează sau pe panouri stradale. Și simpla expunere, arată raportul, crește riscul cu 10% să ajungă să și practice jocurile de noroc.;
- În România, cadrul legislativ este fragmentat, iar reglementarea industriei pune adesea interesele comerciale înaintea protecției minorilor. În același timp, mecanismele de prevenție, informare și autoexcludere sunt „fie inexistente, fie ineficiente”.
La începutul lunii februarie, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București au început o colaborare prin care urmează să fie dezvoltată o soluție informatică pentru îmbunătățirea sistemului de autoexcludere a jucătorilor. Până acum, potrivit datelor ONJN, peste 53.000 de români s-au autoexclus.
Cercetătorii pun ascensiunea fenomenului și pe lipsa discuțiilor despre asta în școli. Ar trebui să plecăm, explică Bogdan Florian, de la „lucruri de bază despre pariuri”, așa cum sunt probabilitățile la matematică, din care copiii ar putea înțelege care sunt șansele reale ca ei să fie câștigătorii dintre atâția jucători.
Până la discuții despre prevenție, însă, e nevoie ca legea și instituția care reglementează industria să fie regândite, sunt de părere cercetătorii.
Ce spune industria jocurilor de noroc
Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc - FEDBET, care reprezintă 90% din piața jocurilor de noroc, spune că operatorii „au toleranță zero” în ceea ce privește accesul minorilor la jocurile de noroc.
În practică, în locațiile fizice acest lucru se traduce prin restricționarea accesului minorilor prin verificarea identității, iar în online prin verificarea CNP-ului. „Un minor poate eluda aceste mecanisme doar cu sprijinul unui adult (membru al familiei sau altă persoană majoră) ori prin manopere dolosive”, spun reprezentanții FEDBET. Adică prin tehnici înșelătoare.
Spun că oricum „unii operatori licențiați” au sisteme în plus de monitorizare pentru categoria de vârstă 18–25 de ani - „alerte automate privind sume mari pierdute într-un interval scurt sau timp excesiv petrecut pe platformă”: „În aceste cazuri, jucătorii sunt contactați și li se oferă opțiuni de joc responsabil, pauze sau autoexcludere.”
O altă procedură de control pe care o menționează este că atunci când părinții au suspiciuni că un minor joacă și le scriu, acele conturi sunt suspendate imediat.
Linie de finanțare pentru proiecte de prevenție
În vara anului trecut, echipa de cercetători a fost invitată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) să facă parte „dintr-un fel de consiliu consultativ”, „o încercare de a forma un grup de lucru care să decidă cum ar trebui folosiți banii strânși de instituție.”
Planul era atunci ca banii colectați de la operatorii de jocuri de noroc în ultimii trei ani să fie folosiți „pentru a pune pe picioare programe de tip Joc Responsabil”, bani pe care ONJN nu îi cheltuise până la acel moment, deși era obligat să o facă „pentru programe de prevenție și de sprijin pentru persoane dependente și nu numai”.
La întâlnire, cercetătorii au prezentat concluziile raportului lor și au venit cu o propunere concretă: ONJN să își asume rolul de ordonator de credite și să lanseze apeluri naționale de proiecte, astfel încât organizațiile care lucrează direct cu beneficiarii să poată accesa fonduri pentru programe de prevenție și sprijin pentru persoanele dependente.
În decembrie 2025, ONJN anunța Programul Național de Interes Public „Conştient şi liber”, cu un buget de aproximativ 5 milioane de euro, pentru proiecte de prevenire și tratare a dependenței de jocuri de noroc. Banii ar urma să fie acordați prin finanțări nerambursabile către ONG-uri și instituții publice pentru campanii de prevenție, consiliere, cercetare sau centre de tratament, iar metodologia pentru aplicanți a fost publicată în Monitorul Oficial la finalul anului trecut. Poți consulta aici Ghidul complet.
Cercetătorii spun însă că legislația este construită mai degrabă cu optica de a taxa industria jocurilor de noroc și consumatorul să nu fie „păcălit” sau fraudat de operatori, adică „nu are neapărat ca scop să prevină sau să protejeze sănătatea publică”.
Instituția care implementează legea, adică ONJN, este și ea „fundamental vulnerabilă”, mai spune Vlad Tebeica, și pune asta pe seama istoricului controversat al instituției care a fost condusă fie de președinți de federații ale organizatorilor de jocuri de noroc, fie de directori ai acestor instituții, „în general oameni care au venit din industrie și care, vezi, domne, sunt cei care știu cel mai bine cum funcționează industria, iarăși în aceeași logică de extras resurse”.
„Cine ar trebui să conducă ONJN?”
De aproape un an, ONJN este condus de Vlad-Cristian Soare, doctor în drept și lector universitar la Facultatea de Drept la Universitatea din București. Până să ajungă în instituția care reglementează jocurile de noroc, Soare a fost de partea industriei: între noiembrie 2022 și aprilie 2025, a fost președinte al FEDBET – Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc care reprezintă 90% dintre operatorii de la nivel național. Anterior, a ocupat funcția de director general al Loteriei Române, între noiembrie 2021 și martie 2022.
Într-un interviu acordat publicației Școala9, Vlad Soare răspunde: „Cine ar trebui să conducă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc? O persoană care nu are absolut nicio legătură și nu cunoaște deloc mecanismele și șmecheriile unei industrii sau o persoană care totuși are habar de ele?”.
„E adevărat că există riscul ca o persoană care știe mecanismele să le acopere. Eu cred că am demonstrat că nu sunt aici ca să le acopăr”, subliniază apoi.
Recunoaște că instituția pe care o conduce are probleme „sistemice”. „Din păcate, în momentul de față, în continuare, instituția are carențe în a aplica aceste elemente de control puternice.” La momentul discuției noastre, în ianuarie, spunea că a făcut inclusiv sesizări către organele de urmărire penală.
Când vine vorba de argumentul industriei și al unor voci politice că „industria aduce bani la bugetul de stat”, Vlad Soare spune că „nu a făcut nimeni niciun studiu ca să observe și care este costul social al acelor bani”.
Parlamentarii, „mânați de intenții bune”
Din perspectiva lui, dezbaterea ar trebui mutată spre categoriile de oameni care au cel mai mult de pierdut. Soare spune că există trei grupuri care ar trebui protejate în primul rând: minorii, tinerii și persoanele aflate în dificultate financiară. Minorii, explică el, „nu au o înțelegere încă suficientă asupra fenomenului” și nu ar trebui să intre în contact cu jocurile de noroc. Tinerii, chiar dacă pot juca legal, ar trebui să înțeleagă mai bine „riscurile asociate jocurilor de noroc”, iar persoanele aflate într-o situație financiară vulnerabilă sunt, la rândul lor, expuse riscului de a vedea jocurile ca pe o soluție rapidă pentru problemele lor.
Față de cei din urmă, e de părere Vlad Soare, instituția pe care o conduce a arătat de-a lungul timpului o „lipsă de atenție”.
În opinia sa, și dezbaterea politică despre reglementarea jocurilor de noroc s-a complicat în ultimii ani. Soare spune că parlamentarii sunt, în general, „mânați de intenții bune”, dar că lipsa unei înțelegeri a fenomenului a dus la o competiție între proiecte de lege care „se canibalizează reciproc”. În acest context, spune el, s-a ajuns și la o „luptă a orgoliilor”, în care fiecare grup parlamentar își apără propriul proiect și încearcă să vină cu măsuri tot mai dure.
Soluția, crede președintele ONJN, nu ar fi însă interzicerea jocurilor de noroc. „Degeaba interzicem jocurile de noroc. Jocul de noroc va supraviețui și fenomenul se va amplifica”, spune el, avertizând că o astfel de măsură ar putea „împinge activitatea în zona nereglementată”, „ca în anii ’90, când organizator devenea oricine”.
Acesta este de altfel și discursul industriei de jocuri.
Diana Stoica, deputată USR, spune că acest argument, că interzicerea jocurilor de noroc ar duce la creșterea pieței negre nu stă în picioare. „Și dacă se duc în black market, ce?”, întreabă, retoric, deputata. „Le controlezi și îi sancționezi.”
Citește și:
„Eram atât de fericit că vedeam că merg niște fructe și câștig bani eu singur”
Tu știi câte săli de jocuri sunt lângă școala copilului tău?
