Suntem în toiul vacanței de vară, dar la școala din Mironeasa, județul Iași, se învață. Cu un sfert de ceas înainte de ora 8 șoseaua principală care străbate comuna de la un capăt la celălalt e plină de copii de toate vârstele care merg la grădiniță sau la școală. Veselia copiilor contrastează cu vremea lăptoasă. E ceață și o ploaie măruntă care e pentru pământul secetos ca o aspirină pentru febră.
Vocile copiilor sunt acompaniate, din când în când, de potcoavele cailor care trag la câte o căruță cu lemne sau duc oameni la diverse munci. Apoi, la ora 8 fix, curtea, strada și ulițele din jurul școlii devin pustii. Toți copiii sunt în clase.
Andreea Ciucu încheie astăzi prima săptămână din noua ei carieră de învățătoare. La intrarea în clasă, fie se îmbrățișează cu elevii, fie bat palma. Ei aleg cum se salută la începutul zilei, iar acest lucru l-au stabili împreună încă din prima zi.
După ce a lucrat 15 ani în domeniul juridic, la privat, în București, Andreea s-a decis să facă o schimbare majoră în viața ei profesională și s-a înscris la Academia de Leadership și Pedagogie, organizată de Teach for Romania. Peste 70 de participanți s-au pregătit, sub îndrumarea a 30 de mentori și 12 tutori, pentru a deveni învățători sau profesori suplinitori în școli din localități în care sunt comunități vulnerabile. Anul acesta, academia avut loc la Mironeasa și au participat în program în jur de 300 de copii din comună.
Elevii trebuie să se simtă „văzuți, auziți și băgați în seamă”
Prima zi a fost cu mari emoții pentru Andreea, mai ales pentru că nu a stat niciodată în fața unei clase de elevi și i-a fost teamă să nu fie înțeleasă greșit.
„Dar am zis să fiu sinceră cu ei și când m-am prezentat le-am spus că sunt foarte emoționată, că n-am mai predat niciodată, că îmi doresc să iasă totul foarte bine, și pentru mine și pentru ei, și i-am rugat să mă ajute. Ei în momentul acela au ridicat toți mânuțele și mi-au trimis energie bună și de atunci parcă s-a schimbat totul. După trei minute am depășit situația”, povestește Andreea Ciucu, despre prima zi de școală ca învățătoare.
Despre elevi spune că au fost „foarte adaptabili”, mai ales că e o metodă de predat diferită de cea tradițională. Au acceptat-o repede și după doar câteva zile au reușit să stabilească o relație de parcă se cunoșteau de luni bune.
„Am colaborat mult cu ei, toate regulile le-am stabilit împreună, a fost o deschidere foarte mare. Am făcut totul pe baza propunerilor făcute de ei cu o zi înainte și mă străduiesc să integrez tot feedback-ul lor pentru că e important să se simtă văzuți, auziți, băgați în seamă. Au nevoie să-i vadă cineva, să-i asculte, să-i laude”, mai spune învățătoarea.
Sfatul copilului ei: Nu te băga, la școală nu este frumos
Cât a fost juristă nu a mers niciodată cu așa o bucurie la serviciu cum merge la școală. „Sinceră să fiu, mie partea juridică mi-a omorât creativitatea și de aici a plecat totul. Mie îmi place să creez, să am o libertate”, spune noua învățătoare.
Nu a fost greu să schimbe serviciul pentru că a „cântărit” foarte bine înainte să facă pasul. Apropiații s-au bucurat, unora nu le-a venit să creadă și i-au spus: „uau, ce te-a apucat!?”. Alții au încurajat-o: „asta trebuia să faci de multă vreme, ție chiar ți se potrivește!”.
Le-a cerut sfatul și copiilor ei atunci când s-a gândit că vrea să-și schimbe cariera și să treacă la catedră.
„Fetița cea mare, pentru că cealaltă e încă la grupa pregătitoare, a spus «nu, nu vrei să te bagi în așa ceva, nu-ți trebuie, la școală nu este frumos» și a început să-mi exemplifice punctual. Și mi-am dat seama că nu e frumos la școală pentru că nu știm să facem să fie frumos, să vină profesorii să discute cu ei, mai ales că au o vârstă la care au foarte multe întrebări la care caută răspunsuri”, a mai spus Andreea, care e de părere că și ea trebuie să participe pentru a se produce, cu adevărat, o schimbare în sistem.
Visa să ajungă la catedră încă din școala gimnazială. A vrut să intre la Liceul Pedagogic, însă pentru că muzica era probă eliminatorie și nu prea are ureche muzicală, nu s-a mai înscris la examene. Apoi, după liceu, a vrut să se înscrie la Facultatea de Litere. A dat examen de admitere și nu a intrat. A doua încercare a fost la Drept, unde a intrat din prima. „Nu mi-a plăcut sub nicio formă, am vrut să renunț în al doilea an de studiu, m-am impulsionat că au trecut doi și mai am doi și am mers înainte cumva”, își amintește ea.
Cultura reușitei în școală
A ales să intre în învățământ și pentru că, prin prisma copiilor ei, vede lipsurile din sistemul de educație și că e nevoie de multă implicare, mai ales în mediile defavorizate, unde „sunt probleme mai mari decât în oraș”. S-a decis să se „implice”, să nu stea în „pasivitate” și crede că fiecare dintre noi trebuie să facă ceva.
„În școala tradițională nu există conceptul de cultura reușitei, astfel încât tot procesul este concentrat pe învățare și fiecare cum înțelege învățarea aceasta, ceea ce nu este bine. Pentru un copil de gimnaziu, care are, nu știu, zece profesori, fiecare vine cu viziune proprie și nu există o colaborare între ei, o linie comună, și este absolut derutant”, crede Andreea.
„Oricât de bine predă un profesor, dacă nu valorizează elevul, dacă nu îl împuternicește, nu-i dă un imbold… Copiii noștri nu știu dacă sunt buni la ceva, pentru că nimeni nu le spune, ei primesc niște note, care pot să reflecte sau nu calitățile lor. E formal, primește o notă și aia e” - Andreea Ciucu, învățătoare
Și-ar dori să intre la catedră undeva într-o școală din Ilfov. Ar vrea să facă și conversia la noua meserie și să urmeze toate cursurile pentru a primi calificarea în învățământ. „Dar vreau să le iau pe rând, anul acesta aș dori să rămân doar la catedră, să mă obișnuiesc cu statutul de învățător, cu toate responsabilitățile acestea, iar probabil de anul viitor mă voi înscrie la conversie”, mai spune viitoarea învățătoare Andreea Ciucu.
