Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
„Muzica a deschis lacăte ruginite de rasism, inclusiv în familia mea”. Povestea Șaraimanic și a fondatoarei sale.
În prima zi de școală, am fost la Caracal să scriu o poveste despre cum depășește o școală un eveniment traumatic. M-am întors cu multe întrebări despre mine și despre meseria pe care o fac.