„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Am ales, în vreme de război, să discutăm despre școală. Pentru că, atâta vreme cît școlile continuă să funcționeze, avem o șansă să oprim războaiele. Rusia este astăzi, într-un fel, prizoniera involuntară a deciziilor conducerii sale beligerante și care tulbură pacea lumii. Rusia este locul unde, spune o familie de români care locuiește de 8 ani la Moscova, portretul lui Vladimir Putin e în sălile de clasă deși „nu le impune nimeni. Ci pur și simplu ei îl văd ca pe un lider”. Dar în Rusia se face și școală. Să vedem cum. Pentru că am ales să vorbim despre școală.
Un draft de proiect pentru planurile-cadru (scheletul de materii pe care le învață elevii) a fost publicat la începutul săptămânii de Edupedu. Discuțiile publice au alunecat repede spre ce ore dispar și de ce e important să rămână. La câteva ore după, Ministerul Educației a spus că nu este un document „asumat” și că de fapt, abia se află în procedura de a forma echipele pentru lucrul la alte planuri cadru. Fabiola Hosu, vicepreședintă a Coaliției pentru Educație, s-a uitat cu atenție la propunerile acelui proiect și a extras niște linii pozitive de care specialiștii ar trebui să țină cont atunci când schițează ce materii și câte ore trebuie să aibă în orar un licean.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
