Dorul, acest cuvânt despre care poate am auzit de multe ori că este intraductibil în alte limbi, că este unic României. La fel ca și jalea.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Investim mai mult în cabinetele de planificare familială, le promovăm și le facem mai prietenoase pentru tineri. Îi includem pe părinți în discuțiile despre educație sexuală. Vorbim mai mult și deschis despre emoții, inclusiv despre cele negative. Punem presiuni pe administrațiile locale să înțeleagă că proiecte precum oferirea de absorbante gratuite în școli sunt mai mult decât necesare. Am adunat aceste soluții și altele de la dezbaterea despre educație sexuală de la Brașov, unde Școala9 a lansat al doilea număr al ziarului REZOLVAT.