Există șapte comisii și grupuri de lucru care printre altele trebuie să rezolve problemele de inechitate din școala românească. De la toate avem documente de politici care nu ajung niciodată să fie implementate și poze cu zâmbete, perfecte în campanii electorale. Și mai avem și copii care nu au cu ce să ajungă la școală, care nu au ce să mănânce, copii veșnic uitați la marginea societății. O analiză realizată de Antonia Pup despre obsesia politicienilor de a rula cuvinte grele prin discursuri și rapoarte până le dezbracă de conținut.
După cinci ani de la demararea proiectului „România Educată”al președintelui Klaus Iohannis, Administrația Prezidențială a publicat recent un raport final de viziune de 137 de pagini despre cum ar trebui să arate educația până în anul 2030. Școala 9 i-a luat interviu Ligiei Deca, consilierul pe educație al președintelui, despre măsurile din raport care au stârnit cele mai multe discuții în spațiul public: bacul unitar, examenele de admitere pe care liceele le-ar putea organiza pentru a-și selecta elevii și colegiile universitare.
O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.