O profesoară de religie pentru care educaţia înseamnă căutare, nu credinţă. O absolventă de filosofie pentru care dezbaterea e o oportunitate de a înţelege, nu de a câştiga. Într-o perioadă în care materia religie din învăţământul preuniversitar a adus la aceeaşi masă încrâncenarea elevilor, a părinţilor, a educatorilor, a teologilor, a activiştilor şi a politicienilor, Laura Stifter îşi propune să aducă mai multă înţelegere.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Neputință. Frustrare. Solidaritate. E ceea ce simt elevii români în legătură cu războiul de la granițele României. Dar pe lângă temeri, copiii au și multe curiozități. Profesorii de istorie Marcel Bartic, Gabriela Obodariu, Laurențiu Frunză și Dan Solcan povestesc, într-o discuție cu Școala 9, ce întrebări le pun elevii la orele de istorie și ce îngrijorări au.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
