„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
În a treia zi de Crăciun, Ministerul Educației a organizat o dezbatere publică cu tema modificării regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). Antonia Pup, coordonatoare advocacy a Societății Academice din Români, prezentă la dezbaterea de luni, a făcut o analiză a bubelor istorice ale acestei instituții care acreditează școlile românești, de stat și private.
Anul trecut, olimpicii români au obținut peste 200 de medalii la competiții internaționale. Elevi care se pregătesc an de an, care lucrează suplimentar și trăiesc pentru a duce steagul României pe podiumul olimpiadelor internaționale, se găsesc în acest an fără un țel. Ministerul Educației a decis să suspende organizarea oricăror concursuri de acest gen. Asemenea sportivilor, și „creierele” trebuie antrenate cu gândul la o competiție. Unde mai pui că rezultatele la concursurile internaționale le-au asigurat multora locuri la universități prestigioase din lume.