Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Zbor spre Washington și e o minune. Odată pentru că, să fii la 10.682 de metri altitudine în cutia asta imensă, double decker, mi se pare excepțional, printre minunile omenirii. Parcurg în 14 ore de zbor un traseu pentru care doamnelor la 1.900 le lua o lună și zeci de cufere. Pentru mine a fost suficient un troler de 158 cm. Zbor spre America datorită programului Open World*, care tura asta duce jurnaliști români la instituții de prestigiu de presă din SUA. Ca experiența să fie și mai autentică, toți delegații locuiesc la familii americane acasă. Eu și Laura Popa, jurnalistă la Pressone, știm deja că ne vor găzdui John și Marylin Evrard, un fost avocat și o fostă doctoriță, în suburbiile din Chicago.
Un reportaj în versuri despre emoțiile, atmosfera și întâmplările din tabăra Festivalului Național de Arte pentru Liceeni LicArt, ajuns la a 17-a ediție.