
Alexandra este studentă la filozofie, politică și economie la Universitatea Warwick, unde și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism lucrând la investigații și știri pentru ziarul facultății, The Boar. A colaborat și cu Libertatea și este factchecker la Factual, căutând ca articolele ei să stârnească discuții în spațiul public.

Despre raportarea elevilor și profesorilor la studiul științelor și aplicațiile lor practice, într-un interviu cu Dragoș Tătaru, cercetător la Institutul Național pentru Fizica Pământului și unul dintre organizatorii Școlii de vară de Știință și Tehnologie de la Măgurele.
Scriitorii Dan Sociu și Alex Moldovan mi-au povestit despre ce face cititul să fie relevant și azi, dar am vorbit și despre ce însemna cititul în lumea dinainte de internet. „Sunt mai bătrân decât Google-ul”, a spus chiar Alex. Eu am aproape 18 ani, deci sunt de vârsta Iphone și SoundCloud, și vă garantez că nu m-am plictisit deloc vorbind despre cărți și lumea analog.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.