Alexandra este studentă la filozofie, politică și economie la Universitatea Warwick, unde și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism lucrând la investigații și știri pentru ziarul facultății, The Boar. A colaborat și cu Libertatea și este factchecker la Factual, căutând ca articolele ei să stârnească discuții în spațiul public.
Două limbi străine, puține competențe digitale, cel puțin șașe materii fără vreo legătură între ele, un amestec forțat între științele tari și cele umaniste, fără vreo noimă, o singură probă de evaluare specifică profilului ales la liceu, la care elevii pot da cu ușurință ,,skip”: așa arată Bacalaureatul cu de toate prevăzut în noul proiect de lege pentru învățământul preuniversitar, aflat în prezent în consultare publică.
Familia Popescu, care locuiește de șase ani în Suedia, de când fiul lor Andrei era în clasa zero, au povestit pentru Școala9, cum este sistemul de învățământ în țara care i-a adoptat. Obișnuiți cu fondul clasei, românilor nu le-a venit să creadă că totul este gratuit acolo și că toți copiii primesc o masă caldă. Nu le-a venit să creadă nici că există o școală fără teme, pentru care e mai important să-i învețe pe copii cum să stea la coadă sau să recicleze.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.