
Alexandra este studentă la filozofie, politică și economie la Universitatea Warwick, unde și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism lucrând la investigații și știri pentru ziarul facultății, The Boar. A colaborat și cu Libertatea și este factchecker la Factual, căutând ca articolele ei să stârnească discuții în spațiul public.

Să contest sau să nu contest. Aceasta era întrebarea cu care deschideam articolul de acum două săptămâni și pe care îl încheiam cu promisiunea de a vorbi în următorul editorial despre centrele de contestații și despre diferențele de notare care, spuneam noi, nu sunt ce par a fi.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
REZOLVAT. O fată nu poate să fie pilot de avion sau să lucreze în construcții. Unui băiat nu i se potrivește job-ul de florar sau educator - astea sunt stereotipuri, iar stereotipurile provoacă inegalități, discriminare și duc la violență de gen. România este la coada clasamentului în Uniunea Europeană în ceea ce privește egalitatea de gen. Le tratăm pe femei cu prejudecăți vizavi de rolurile lor în societate și vizavi de abilitățile lor. Și tot cu prejudecăți îi privim și pe bărbați. Am vorbit despre toate astea și despre cum putem aduce discuțiile de acest tip în sala de clasă la REZOLVAT cu Irina Ilisei, expertă în egalitatea de gen.