
Alexandra este studentă la filozofie, politică și economie la Universitatea Warwick, unde și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism lucrând la investigații și știri pentru ziarul facultății, The Boar. A colaborat și cu Libertatea și este factchecker la Factual, căutând ca articolele ei să stârnească discuții în spațiul public.

„La șapte dimineața, oriunde în lume, vezi copii mergând împreună, cu rucsacuri în spate, spre școală sau spre o stație de autobuz. În Gaza, copiii fac aceeași rutină, dar nu au rucsacuri, ci bidoane de apă. Dimineața merg după apă de la cisternă. Apoi, vor trebui să încerce să facă rost de niște mâncare.”
Ce au în comun un vers dintr-o piesă pe care o asculți pe repeat, o conversație amuzantă cu prietenii și o postare pe Instagram? Răspunsul e simplu: toate sunt forme de comunicare care, fără să-ți dai seama, reprezintă acele „tipuri de texte” despre care tot auzi când vine vorba de Evaluarea Națională.
Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.