
Alexandra este studentă la filozofie, politică și economie la Universitatea Warwick, unde și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism lucrând la investigații și știri pentru ziarul facultății, The Boar. A colaborat și cu Libertatea și este factchecker la Factual, căutând ca articolele ei să stârnească discuții în spațiul public.

Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat recent rezultatele unui studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de copiii de 5 ani din SUA, Estonia și Anglia. Acesta a dezvăluit că modelele din familie și din cultură (povești, filme, desene) au un rol important în dezvoltarea aspirațiilor copiilor. Raportul mai arată că abilitatea de a citi și a înțelege un text în rândul copiilor de 5 ani este mai influențată de situația economică a familiei decât de faptul că sunt fete sau băieți. Adică sărăcia afectează mai mult capacitatea de învățare a unui copil decât genul.
În timp ce manualele de prevenire mizează pe intimidare și zgârie suprafața problemei consumului de droguri, un specialist în reducerea riscului explică în ce fel ar trebui să le vorbim copiilor despre droguri. Și nu o face din cărți.