
Reporter cu 21 de pălării colorate, pasionată de teatru și cărți polițiste.

Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
Cei 80 de copii din clasele V-VIII din satul Tufanu, județul Argeș, trebuie să meargă 6 km prin pădure ca să ajungă la școală. Cea mai mare problemă nu este că ajung murdari și obosiți la ore, ci că se pot întâlni cu ursul. Am traversat pădurea împreună cu ei pentru a înțelege „drumul lor“ către accesul la educație. Din cei 17 elevi în clasa a VIII-a din Tufanu, niciunul n-a dat Evaluarea Națională din cauza absențelor. Ei sunt printre cei peste 16 mii de tineri, majoritatea minori, care astăzi nu așteaptă rezultatele de la examen, pentru că au deja copii sau muncesc la negru.
Tinerii sunt cei mai reticenți la vaccinul anti-covid, a afirmat recent Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei naţionale de vaccinare. Până la sfârșitul lunii aprilie, din totalul de adolescenți între 16 și 19 ani, 6.3% s-au vaccinat cu cel puțin o doză. Școala 9 a vorbit cu patru tineri de 16 ani care se regăsesc în această minoritate. Mărturiile lor sunt despre durerea sau teama pierderii oamenilor dragi și despre dorința de a avea o viață normală de licean.