
Reporter cu 21 de pălării colorate, pasionată de teatru și cărți polițiste.

Examenele finale pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a se apropie. Primele două luni de vară se topesc într-un examen și nu putem să nu ne întrebăm cum vor funcționa profesorii, după alte câteva luni în care au trecut prin stresul adaptării la noi paradigme de predare, de multe ori de pe o zi pe alta.
Anastasiia Kamenieva va asocia întotdeauna perioada în care a început războiul în Ucraina cu cea a majoratului ei. A descoperit între timp și cum e să ai un loc de muncă, căci s-a angajat într-un ONG care îi sprijină pe ucrainenii refugiați în România. I-a ajutat, de pildă, pe participanții de la Festivalul Ideo Ideis, copii și adolescenți din țara ei natală, să se înțeleagă cu mentorii atelierelor de teatru. Anastasiia locuiește de peste șapte ani în București, unde s-a mutat cu familia după ce Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, din sudul Ucrainei. Se exprimă ca o nativă în română și, asemenea celor de vârsta ei, se gândește la facultate și la viitor.
La centrul de zi din Oradea în care lucrez, nu începem activitatea cu întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Începem cu „ce crezi că a rămas neclar și ai vrea să revedem împreună?”.