Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Zece elevi, în prezent studenți la universități prestigioase din țară și din străinătate, au gândit acum doi ani platforma de meditații TeachU. Au avut în minte elevii din medii dezavantajate, care nu și-ar fi permis lecții particulare altfel. Când le-a venit ideea ca elevii să-i învețe voluntar pe alți elevi tot ce știu ei, nu era pandemie. Când școlile s-au închis, copiii și părinții au căutat alternative. Așa au ajuns să ofere peste 4000 de ore de pregătire. Pe lângă pregătirea pentru examene, copiii pot să se înscrie și la lecții de limbi străine, astronomie, lingvistică sau public speaking.
Îmi amintesc cum a fost primul examen la care am participat în calitate de evaluator. De fapt nu era un examen, era un ditamai concurs de admitere la liceu, un liceu fără miză, în fond. Sau da, era o miză, cea a liceului, care trebuia să-și asigure clasele – cifra de școlarizare era generoasă.