Ce e ok și ce nu e ok să se întâmple într-o relație? De ce este în regulă să spui „nu” fără să te simți vinovat ori vinovată? Cui îi ceri ajutorul dacă ai nevoie? Sunt întrebările pe care și le-au ridicat câteva sute de eleve și elevi care au participat la o serie de întâlniri organizate în București de asociația Pe Stop. Cu ocazia asta, adolescenții și-au dat seama că nu e chiar atât de rușinos sau neobișnuit să vorbești despre sex sau menstruație.
Am avut mai multe ore de religie în școală decât ore de psihologie sau de filosofie ori de logică. În liceu, mi s-a spus că am o gândire eretică. Am fost, multă vreme, un copil religios, dacă nu chiar habotnic. Religia învățată în școală a avut asupra mea un efect puternic: citind despre viețile unor sfinți, precum Sfânta Filofteia, scopul meu a devenit limpede: aveam să devin sfântă.
Pandemia aceasta ne-a făcut să realizăm că, dacă încerci să îi mulțumești pe toți, de fapt, nu mulțumești pe nimeni, iar din toată această ecuație noi, elevii, am ieșit pe minus. Vin doar cu câteva argumente statistice: 900.000 de elevi nu au acces la ceea ce unii jurnaliști au denumit Marea Predare Online. Ministerul Educației și Cercetării a numărat 250.000, dar nu mai este o mirare, doar se chinuie de aproape zece ani să numere elevii navetiști și de fiecare dată le dă cu rest liderilor noștri de pe Berthelot.